Vă comunic că, activînd în cadrul Transparency International – Moldova, am examinat proiectul de Lege cu privire la parteneriatul public-privat elaborat cu sprijinul PPP Project UNDP Moldova.

Menţionăm că în ultimii ani tot mai mult se recunoaşte că eficienţa şi calitatea serviciilor publice se stimulează prin cooperarea sectorului public şi cel privat, atragerea mijloacelor sectorului privat în managementul public şi că una din căi de atragere a potenţialului sectorului privat este parteneriatul public-privat, în care principiile funcţionării unei firme private se aplică în managementul public.

Ţinînd cont de domeniul în care activează Transparency International – Moldova, pe marginea proiectului de Lege prezint următoarele obiecţii şi propuneri:

1.       Noţiunea de „conflict de interese” prezentată în art.2 din proiectul de Lege nu este corectă.

Există conflict de interese în sectorul public şi în sectorul privat. În proiectul prezentat de Lege este vorba de noţiunea de conflict de interese în sectorul public.

Noţiunea de conflict de interese prezentată în proiectul de lege se referă doar la un membru al comisiei de selectare sau la o persoană care reprezintă partenerul public. Totodată, în proiectul de Lege incorect se stipulează că un „conflict de interese este situaţia în care o persoană ... trebuie să ia parte la luarea unei decizii sau să întreprindă alte acţiuni în exercitarea atribuţiilor sale, ce influenţează sau pot influenţa asupra intereselor sale personale sau ale persoanelor apropiate ei”.

În legătură cu aceasta propun următoarea noţiune a conflictului de interese:

”conflictul de interese este un conflict între datoria faţă de public şi interesele personale ale unui funcţionar public, în care funcţionarul public are interese, în calitatea sa de persoană privată, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin potrivit legii”.

2.       În contextul stipulaţiilor privind conflictul de interese, cred că în art.2 urmează a fi prezentată şi noţiunea de „interes personal”. În acest sens propun următoarea noţiune de „interes personal”:

”interes personal este orice interes privat al funcţionarului public, material sau nematerial, care rezultă din necesităţile sau intenţiile private ale acestuia, din activităţi care altfel pot fi legitime în calitate de persoană privată, relaţiile lui cu persoanele apropiate sau persoanele juridice, de stat, private sau obşteşti, relaţiile sau afiliaţiile personale cu partide politice, organizaţii neguvernamentale, sindicate, organizaţii profesionale, comunitare, religioase, etnice şi alte organizaţii cu sau fără profit, precum şi care rezultă din preferinţele sau angajamentele acestuia”.

3.       Cred că noţiunea de „parteneriat public-privat” din proiectul de lege este incompletă şi parţial eronată. Parteneriatul public-privat trebuie privit mai larg decît un „raport pe bază de contract”, adică parteneriatul trebuie privit ca orice colaborare sau parteneriat dintre sectorul public (organizaţia de stat) şi cel privat (mai frecvent o companie privată), în care partenerii se înţeleg să activeze în colaborare strînsă între ei, şi că parteneriatul presupune înţelegerea de a diviza riscurile, profitul şi recompensele, utilizarea specialiştilor calificaţi, experienţa profesională şi resursele financiare şi materiale a mai multor sectoare, precum şi încurajarea şi susţinerea parteneriatului prin politica de stat. Ţinem cont că „contract”-ul este un acord încheiat ca urmare a înţelegerii intervenite între două sau mai multe persoane fizice sau juridice pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele.[1]

Totodată, consider că scopul de bază al acestui parteneriat trebuie să fie mai pronunţat, adică scopul de bază al parteneriatului public-privat ar putea fi susţinerea, accelerarea oferirii, îmbunătăţirea calităţii şi înnoirea serviciilor publice în interesul populaţiei, precum şi utilizarea eficientă a bunurilor şi resurselor publice.[2]

În acest sens noţiunea de „parteneriat public-privat” urmează a fi modificată şi completată (redactată).

4.       Art.5 din proiectul de lege reglementează principiul transparenţei. În conformitate cu normele din proiect asigurarea transparenţei este prevăzută doar pentru activităţile de selectare a partenerului privat şi de informare a ofertanţilor despre procesul de pregătire a ofertelor sau procedura de participare la procedura de selectare, condiţiile şi criteriile de selectare a partenerului privat, caracterul public al şedinţelor comisiei de selectare a partenerului privat.

Ţinînd cont că principiul transparenţei este reglementat în Capitolul II din proiectul de lege ca unul din principiile de bază ale parteneriatului public-privat şi că transparenţa necesită a fi asigurată pentru întregul proces al parteneriatului public-privat, cred că principiul transparenţei trebuie privit şi reglementat mai larg, astfel încît transparenţa să se răsfrîngă şi asupra obiectului propriu-zis al parteneriatului public-privat şi activităţii de realizare a parteneriatului. În acest context art.5 urmează a fi completat.

5.       În conformitate cu conţinutul art.8 normele din acest articol ţin de libera concurenţă. De aceea, ar fi mai corect de a prezenta denumirea art.8 „Principiul liberei concurenţe”.

6.       Proiectul prezentat de Lege cu privire la parteneriatul public-privat este axat în esenţă pe parteneriatul dintre sectorul public şi sectorul privat comercial, lăsînd în umbră parteneriatul dintre sectorul public şi sectorul privat necomercial. Aceasta se evidenţiază în proiect prin reglementarea competenţelor Ministerului Economiei şi Comerţului, Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă MEC, precum şi prin reglementarea principalelor forme de realizare a parteneriatului public-privat, schemelor de realizare a contractelor de parteneriat public-privat etc., prin ce se urmăreşte încadrarea mai slabă a parteneriatelor ce ţin de învăţămînt, cultură, sănătate, ecologie, procesul legislativ, iniţierea, elaborarea şi implementarea diverselor politici etc., în care şi-ar putea aduce aportul Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, autorităţile publice locale pe de o parte şi sectorul privat atît comercial, cît şi cel necomercial pe de altă parte. În legătură cu aceasta proiectul de Lege necesită a fi modificat şi completat.

7.       Normele din art.14 al.1 lit.a, în conformitate cu care „Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, are următoarele atribuţii în domeniul parteneriatului public-privat: a) coordonează, monitorizează, evaluează şi controlează modul în care partenerii publici respectă procedurile de selectare a partenerilor privaţi, precum şi realizarea parteneriatelor publice-private la nivel naţional şi local”, nu ţin cont de divizarea competenţelor autorităţilor publice centrale şi cele locale (adică de autonomia locală), de aceea, aceste norme urmează a fi redactate şi aduse în conformitate cu legislaţia. 

În acelaşi context urmează a fi modificat şi art.32 al.1 din proiectul de lege.

8.       În art.16 al.5 lit.a din proiectul de lege este stipulat că „De competenţa Comitetului ţine: avizarea iniţierii proiectelor de parteneriat public-privat de interes naţional”. În această normă şi în continuare nu este reglementat şi nu este clar care sunt proiectele de parteneriat public-privat de interes naţional, în legătură cu care fapt normele date în realitate ar putea fi interpretate diferit. Mai mult ca atît, în legătură cu această normă deciziile autorităţilor publice centrale şi celor locale ar putea fi contradictorii sau ar putea duce la limitarea drepturilor autorităţilor publice locale.

Ţinînd cont de divizarea competenţelor autorităţilor publice centrale şi locale şi în scopul excluderii unor interpretări diferite şi unor posibile conflicte în cazul dat se cere reglementarea care sunt „proiectele de parteneriat public-privat de interes naţional”.

9.       În conformitate cu unele surse[3] una din forme de parteneriat public-privat este privatizarea (înstrăinarea activelor): parţială sau completă. Proiectul prezentat de lege (art.23 al.2) prevede o asemenea formă de parteneriat, dar numai prin înstrăinarea parţială a unei cote părţi din capitalul social al societăţii comerciale, însă nu şi prin privatizarea completă cu toate că o asemenea formă, în principiu, este recunoscută. De exemplu, în ţările de tranziţie proiecte de parteneriat public-privat prin privatizare sunt răspîndite în sectoarele de energetică, telecomunicaţii, precum şi în transport, aprovizionare cu apă. Cred că proiectul de lege urmează a fi completat cu o asemenea formă de parteneriat public-privat prin privatizare completă (înstrăinarea activelor), adică prin procurarea de către o persoană juridică din sectorul privat a unui bun (prin cumpărarea activelor, acţiilor sau prin privatizare) şi transmiterea către operatorul privat a obligaţiunilor de efectuare a investiţiilor şi de management (dirijare) a unui sector de activitate de interes public.

10.    În contextul unui parteneriat public-privat nu este clar care sunt „informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată” şi „informaţiile ce constituie secret de stat sau comercial” reglementate de art.29 al.1. În cazul în care aceste informaţii nu sunt specificate concret, aceste norme ar putea fi interpretate eronat (incorect), atribuind la aceste categorii de informaţii inclusiv informaţiile care nu sunt de accesibilitate limitată sau nu prezintă secret de stat ori comercial, prin ce aplicarea art.29 al.1 (în această redacţie) ar putea afecta transparenţa sau accesul la informaţie privind parteneriatul public-privat în întregime.

Cred că „informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată” şi „informaţiile ce constituie secret de stat sau comercial” reglementate în art.29 al.1 din proiectul de Lege trebuie să fie specificate concret, adică de stipulat care informaţii concrete sunt de accesibilitate limitată, secret de stat sau comercial din domeniul parteneriatului-public privat, din care s-ar releva necesitatea reglementării acestora, sau normele indicate din art.29 al.1 din proiect urmează a fi excluse.

Totodată, este de menţionat că normele din art.29 al.2 al proiectului de Lege privind interzicerea partenerului public de a divulga informaţia confidenţială despre partenerul privat sunt în contradicţie cu principiul transparenţei parteneriatului public-privat, de aceea, aceste norme urmează a fi excluse.

Consider că normele din art.29 privind accesul la informaţie ţin de principiul transparenţei, de aceea, art.29 urmează a fi comasat cu art.5.

11.    În art.34 din proiect nu este stipulat numărul minim de oferte pentru a considera valabil concursul pentru contractul de parteneriat public-privat. Conform experienţei unor state numărul ofertelor trebuie să fie nu mai mic de trei, în caz contrar concursul de selectare a partenerului privat se organizează repetat.

De asemenea, în proiectul de lege nu este stipulată deschiderea ofertelor, aspecte ce ţin de examinarea ofertelor de către membrii comisiei, informarea investitorilor despre decizia autorităţii publice de acordare a contractului şi cum procedează instituţia publică în cazul în care unul din ofertanţi a depus o contestaţie privind procedura de selectare a partenerului privat şi învingătorul concursului de selectare a partenerului privat. În conformitate cu experienţa unor state instituţia publică care a anunţat concursul informează investitorii despre decizia sa pe marginea concursului şi decide referitor la suspendarea luării deciziei finale privind învingătorul concursului pînă la examinarea deplină a contestaţiei. În cazul în care în rezultatul examinării contestaţiei se stabileşte încălcarea procedurii de selectare sau că ofertantului declarat învingător i-a fost acordat cîştig neîntemeiat (ilegal) se anunţă concurs repetat sau poate fi declarat învingător următorul ofertant care a prezentat o ofertă mai avantajoasă şi a acumulat un punctaj mai mare.

Aspectele menţionate şi alte aspecte (precum confidenţialitatea şi imparţialitatea membrilor comisiei de evaluare, excluderea concurenţilor în caz de corupţie, dreptul altor ofertanţi de a se asocia la contestaţia înaintată, decizia şi termenul de suspendare a procedurii de atribuire a contractului de parteneriat etc.) au o deosebită importanţă pentru asigurarea unui concurs viabil de selectare a partenerului privat, de aceea, proiectul de lege urmează a fi completat cu astfel de norme.