În conformitate cu cele exepuse propun de a comasa alin.2 şi 3 art.16 şi a reglementa că în conformitate cu legislaţia se incriminează (sau li se atrubuie caracterul de infracţiune) următoarele acte în cazul în care au fost săvîrşite cu intenţie (şi în continuare se enumeră actele). Din lista actelor prezentate în art.16 propun:

- de a exclude actele de „primire a recompensei ilicite” din motivul că în esenţă acestea reprezintă acte de corupţie pasivă, dar care s-ar presupune că sunt de o gravitate mai mică/uşoară;

-  de a comasa actele de „abuz de putere sau abuz de serviciu” şi „excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” şi a le prezenta sub denumirea de „abuz de funcţii”, pentru că actele de „abuz de putere sau abuz de serviciu” şi „excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” sunt, de fapt, abuzuri de funcţii;

- de a substitui denumirea „însuşirea bunurilor” cu denumirea „sustragerea de bunuri” (aceasta rezultă din explicaţia cuvintelor de „însuşire” şi „sustragere”);

- de a exclude actele de „cauzare de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere” (alin.3 lit.f), de „distrugere sau deteriorare a bunurilor” (alin.3 lit.g) şi de „falsificare a rezultatelor votării” (alin.3 lit.i). Asemenea acte nu sunt reglementate de convenţiile internaţionale cu privire la corupţie. Este de menţionat că excluderea acestora din art.16 nu exclude răspunderea persoanelor pentru actele enumerate la lit.f), g), i) în conformitate cu legislaţia;

- de a include în această listă actele de „deturnare ilicită de bunuri de către un agent public”, de „folosire ilicită de bunuri de către un agent public”, de „îmbogăţire ilicită”, de „tăinuire”.

Ceea ce ţine de actele de protecţionism (sau de nepotism) este de menţionat că în conformitate cu experienţa unor state actele de protecţionism se pedepsesc, de obicei, administrativ; răspunderea penală pentru actele de protecţionism este prevăzută pentru formele grave.

25. Prevederile din art.16 alin.4 din proiectul de lege sunt incomplete. Propun de a completa art.16 al.4 cu normele care ar prevedea că:

- se reglementează răspunderea pentru toate infracţiunile stabilite de prezenta lege, dar nu numai pentru actele de corupţie;

- răspunderea se stabileşte, de asemenea, şi pentru fapta de a pregăti o infracţiune stabilită de prezenta lege;

- faptelor de a participa, tentativa de a săvîrşi sau de a pregăti o infracţiune stabilită de prezenta lege li se atribuie caracterul de infracţiune.

26. Ţinînd cont de denumirea art.16 şi de propunerea de a comasa alin.2 şi 3 din art.16, propun de a de a reglementa în art.16 alin.3 că:

- pentru comiterea infracţiunilor enumerate în prezenta lege (ţinînd cont de modificările propuse) persoanele fizice poartă răspundere penală, iar persoanele juridice – răspundere penală, civilă sau administrativă;

- răspunderea penală a persoanelor juridice nu aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice care au săvîrşit infracţiunile;

- răspunderea persoanelor juridice intervine doar în cazul în care infracţiunile prevăzute de prezenta lege au fost comise de către un reprezentant al persoanei juridice care exercită o funcţie de răspundere în cadrul ei (de coducătorul sau altă persoană de decizie a persoanei juridice) sau de către orice alr reprezentant al persoanei juridice din iniţiativa sau la indicaţia persoanei juridice ori persoanelor de decizie a acesteia, ori cu participarea unei astfel de persoane;

- sancţiunile ţin seama de gravitatea infracţiunilor, trebuie să fie eficace, proporţionale şi de descurajare;

- sancţiunile aplicate persoanelor juridice pot fi de natură penală sau nepenală.

27. Prevederile art.17 alin.1 lit.a) sunt contradictorii/incorecte şi contrazic art.16 al.1.

În conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei actele de corupţie şi alte acte enumerate mai sus (ţinînd cont de comentariile prezentate) li se atribuie caracterul de infracţiune, pentru săvîrşirea căror persoanele fizice poartă răspundere penală, iar persoanele juridice – penală, civilă sau administrativă.

Din alin.1 al.a) s-ar presupune că persoanele nu poartă răspundere penală pentru actele de corupţie şi, totodată, că actele de corupţie ar putea să nu întrunească elemente constitutive ale infracţiunii, ceea ce nu este corect. De aceea, este necesar de a exclude imperfecţiunile din art.17 al.1 lit.a).  

28. La art.18 alin.1 propun de a reglementa că agenţii publici semnalează despre actele de corupţie şi alte infracţiuni stabilite de prezenta lege direct organelor de urmărire penală (sau organelor specializate anticorupţie) competente.
29. Norma din art.19 al.2 este parţial incorectă şi este prezentată doar într-o manieră de constatare, care nu obligă la ceva, ceea ce nu este îndeajuns pentru a reglementa aspectul imunităţii. Totodată, normele din art.19 nu ţin cont pe deplin de cerinţele internaţionale la acest compartiment.

Norma din art.19 al.2 este parţial incorectă din motivul că:

- unor categorii de agenţi publici li se pot acorda unele imunităţi sau unele drepturi ori privilegii de jurisdicţie, dar nu „imunităţi de jurisdicţie”;

- imunităţile sau privilegiile de jurisdicţie pot fi acordate unor categorii de agenţi publici pentru asigurarea exercitării eficiente a funcţiilor lor, dar nu „în privinţa urmăririi penale”.

Cred că pentru a reglementa aspectul privind imunitatea este necesar de a ţine cont de normele prevăzute în domentele internaţionale.

În conformitate cu principiul 6 din Rezoluţia (97)24 avînd ca obiect cele douăzeci de principii directorii pentru lupta împotriva corupţiei a Consiliului Europei, autorităţilor statului li se cere ”să vegheze la limitarea oricărei imunităţi în privinţa anchetelor, urmăririlor şi sancţiunilor privind infracţiunile de corupţie, ceea ce este necesar într-o societate democratică”,

iar în conformitate cu art.30 al.2 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, „statul trebuie să ia măsurile necesare pentru a stabili sau menţine ... un echilibru adecvat între orice imunitate sau orice privilegiu de jurisdicţie acordat agenţilor săi publici în exerciţiul funcţiilor lor şi posibilitatea, dacă este necesar, de a cerceta, urmări şi judeca efectiv infracţiunile stabilite, prevăzute de ... convenţie”.

Aceasta ar însemna că art.19 din proiectul de lege urmează să reglementeze că:

- imunităţile sau drepturile/privilegiile de jurisdicţie acordate unor categorii de agenţi publici pentru asigurarea exercitării eficiente a funcţiilor lor nu pot împiedica tragerea la răspundere a acestora pentru infracţiunile reglementate de prezenta lege;

- în caz de infracţiune agenţii publici sunt limitaţi sau decad din orice imunitate ori privilegiu de jurisdicţie pentru efectuarea cercetării, urmăririi penale, judecarea cazurilor şi aplicarea sancţiunilor;

- imunităţile sau drepturile/privilegiile de jurisdicţie acordate agenţilor publici în exercitarea funcţiilor lor se stabilesc sau se menţin într-un echilibru adecvat cu posibilitatea de a cerceta, urmări, judeca efectiv şi sancţiona infracţiunile stabilite de prezenta lege.

30. În legătură cu normele stipulate în art.20 alin.2 menţionez că este insuficient de a reglementa doar protecţia victimilor actelor de corupţie. Aici este necesar de a reglementa luarea de măsuri eficace pentru protecţia, de asemenea, a:

- martorilor şi experţilor care depun mărturii referitoare la infracţiunile stabilite de prezenta lege şi, după caz, a rudelor şi altor persoane apropiate, împotriva eventualelor represalii sau intimidări;

- a persoanelor, inclusiv colaboratorilor de justiţie şi salariaţilor instituţiilor publice, care comunică informaţii sau semnalează autorităţilor competente, de bună-credinţă şi în baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infracţiunile prevăzute de prezenta lege.

31. După art.21 propun de a completa proiectul de lege cu un articol nou cu denumirea „Obţinerea de probe” care să reglementeze că legislaţia trebuie să prevadă adoptarea şi implementarea de măsuri sau proceduri eficace pentru facilitarea dobîndirii de probe, investigarea şi reprimarea infracţiunilor, ţinînd seama de necesitatea de a exercita un efect de descurajare în ceea ce priveşte săvîrşirea lor.
32. Consider că Capitolul IV necesită a fi completat cu norme din care ar rezulta că legislaţia trebuie să stabilească:

- proceduri care să permită, dacă este cazul, autorităţii competente să revoce, să suspende sau să transfere un agent public acuzat de o infracţiune prevăzută de prezenta lege, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie;

- proceduri care să permită decăderea, prin hotărîre judecătorească sau printr-un alt mijloc corespunzător, pentru o durată fixată, a persoanelor vinovate de infracţiunile prevăzute de prezenta lege din dreptul de a exercita o funcţie publică;

- măsuri care să asigure independenţa şi imparţialitatea organelor de urmărire penală, în special celor specializate anticorupţie, judecătorilor şi procurorilor în scopul asigurării exercitării eficiente a funcţiilor lor şi excluderii oricărei inflienţe necuvenite.

33. Reglementările din art.21, 22 şi art.23 al.1 ţin de urmăriri, de aceea, propun de a fi trecute în Capitolul IV.
34. Consider că normele din art.23 alin.1 sunt incomplete şi urmează a fi concretizate şi completate. Propun de a completa art.23 al.1 cu normele care să reglementeze că în scopul combaterii corupţiei legislaţia trebuie să prevadă măsuri care:

- permit identificarea, localizarea, blocarea şi sechestrul:

·         produsului infracţiunilor reglementate de prezenta lege;

·         veniturilor sau foloaselor obţinute din produsul infracţiunii, bunurilor în care a fost transformat sau convertit, bunurilor cu care a fost amestecat;

·         sau a bunurilor a căror valoare corespunde produsului infracţiunilor, precum şi a bunurilor, materialelor şi altor instrumente folosite sau destinate pentru săvîrşirea acestor infracţiuni;

- confiscarea acestora;

- administrarea şi utilizarea de către autorităţile competente a bunurilor;

- prezentarea ori sechestrul documentelor bancare, financiare sau comerciale (art.22 din proiectul de lege).

De asemenea, art.23 alin.1 trebuie să reglementeze că:

- autorităţile competente pot solicita ca autorul unei infracţiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infracţiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei infracţiuni;

- prevederile acestui articol nu trebuie să aducă atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă.

35.  Consider că art.23 alin.3 la aspectul privind repararea prejudiciului necesită a fi completat astfel încît să se stipuleze clar că:

- entităţile sau persoanele care au suferit un prejudiciu în urma unui act de corupţie au dreptul de a introduce o acţiune în justiţie împotriva responsabililor de prejudiciu, în vederea obţinerii reparării;

- persoanele care au suferit o daună rezultînd dintr-un act de corupţie săvîrşit de unul din agenţii publici în exerciţiul funcţiei sale au dreptul să ceară să fie compensaţi de către stat sau, în cazul în care Partea nu este statul, de autorităţile competente ale acestei Părţi.

Sunt de părerea că acceptarea acestor propuneri va contribui la adoptarea unei legi care ar fi ajustată la cerinţele Convenţiilor internaţionale, la care Republica Moldova este parte, şi care ar contribui la o activitate eficientă anticorupţie în Republica Moldova.