3. Propun de a exclude normele privind noţiunile reglementate la lit.c)-n) a art.3 (Noţiuni principale).
4. Este de menţionat că în conformitate cu textul proiectului prezentat de lege, precum şi Notei informative, în art.3 lit.a) ar putea fi vorba nu de noţiunea de „avertizare”, dar de „avertizare în interes public”, de aceea, termenul urmează a fi completat.

De asemenea, propun de a stipula noţiunea de „avertizare în interes public” în următoarea redacţie:

„Avertizare în interes public este semnalarea autorităţilor competente, de bună-credinţă şi în baza unor presupuneri rezonabile, a oricărei fapte care presupune o încălcare prevăzută de legislaţie ca fiind abatere disciplinară, contravenţie sau infracţiune în domeniile prevăzute la art.2” (sau la articolul/alineatul nou creat conform propunerii de mai sus). 

Propun de a prezenta noţiunea de „avertizor” în următoarea redacţie:

„Avertizor este orice persoană care avertizează în interes public potrivit lit.a)”.

5. În art.4 din proiect sunt stipulate principiile generale.

În rezultatul analizei comparative a acestor principii se relevă că la elaborarea acestora s-a ţinut cont de experienţa României, care a adoptat în acest sens „Legea privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii”.

În conformitate cu legea României sunt stipulate „principiile care guvernează protecţia avertizării în interes public”, pe cînd în art.4 din proiectul de lege sunt prevăzute „principiile care guvernează protecţia avertizorilor”. Cred că noţiunea „protecţia avertizării în interes public” are un înţeles mai larg şi cuprinde „protecţia avertizorilor”. De aceea, propun de a substitui textul „protecţia avertizorilor” din art.4 din proiectul de lege cu textul „protecţia avertizării în interes public”.

De asemenea, este de menţionat că în conformitate cu legea României printre principiile stipulate sunt prevăzute principiul supremaţiei interesului public, principiul responsabilităţii şi principiul bunei administrări cu următorul conţinut:

„Principiul supremaţiei interesului public, conform căruia, în înţelesul prezentei legi, ordinea de drept, integritatea, imparţialitatea şi eficienţa autorităţilor publice şi instituţiilor publice, precum şi a celorlalte unităţi prevăzute la art.2 sunt ocrotite şi promovate de lege;

Principiul responsabilităţii, conform căruia orice persoană care semnalează încălcări ale legii este datoare să susţină reclamaţia cu date sau indicii privind fapta săvârşită;

Principiul bunei administrări, conform căruia autorităţile publice, instituţiile publice şi celelalte unităţi prevăzute la art.2 sunt datoare să îşi desfăşoare activitatea în realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, în condiţii de eficienţă, eficacitate şi economicitate a folosirii resurselor.”

Consider că aceste principii necesită a fi acceptate şi, de aceea, propun de a le include în art.4 din proiectul de lege.

6. Din denumirea art.5 din proiect (Organele de protecţie) ar rezulta că articolul dat urmează a fi trecut din Capitolul II în Capitolul IV care reglementează „Protecţia şi stimularea avertizorilor” (aici atenţionez că numerotarea capitolelor este greşită; după capitolul II lipseşte capitolul III).

Totodată, din noţiunea de „organe de protecţie” prezentată în proiect (organe de protecţie - organele prevăzute în art.5, care sunt în drept să primească avertizarea şi să elibereze certificatul de confirmare a statutului de avertizor) rezultă că art.5 reglementează sau ar trebui să reglementeze nu organele de protecţie, dar autorităţile competente, care vor fi abilitate cu dreptul să recepţioneze avertizarea şi, după caz, să le examineze şi să primească decizii pe marginea acestora: fie de înlăturare a neajunsurilor, fie de aplicare a sancţiunilor, fie de investigare a cazului, fie de transmitere a cazului organului însărcinat cu anchete şi urmăriri, fie de transmitere a cazului instanţei de judecată pentru examinarea cazului şi aplicarea de sancţiuni.

În acest sens denumirea de „organe de protecţie” a art.5 urmează a fi substituită cu denumirea de „autorităţile competente”. De asemenea, urmează a efectua modificările respective şi în celelalte articole din proiect (de exemplu, în art.6).

Rezultînd din tipurile de încălcări ale legislaţiei enumerate în art.2 (şi cele propuse mai sus), propun de a completa lista autorităţilor competente enumerate în art.5 cu alte persoane/autorităţi:

- şeful ierarhic al persoanei care a încălcat prevederile legislaţiei (în conformitate cu tipurile de încălcări prevăzute de art.2);

- comisia de disciplină sau comisia de etică (care urmează a fi înfiinţată în legătură cu adoptarea Legii privind Codul de conduită a funcţionarului public şi Legii cu privire la conflictul de interese) din cadrul instituţiei sau organizaţiei publice, din care face parte persoana care a încălcat legislaţia;

- conducătorul instituţiei sau organizaţiei publice din care face parte persoana care a încălcat prevederile legislaţiei sau în care se semnalează practica ilegală, chiar dacă nu se poate identifica făptuitorul;

- conducătorul instituţiei sau organizaţiei publice care supraveghează domeniul respectiv de activitate în care se semnalează încălcări ale legislaţiei;

- Comisia Principală de Etică (care urmează a fi înfiinţată în legătură cu adoptarea Legii privind Codul de conduită a funcţionarului public şi Legii cu privire la conflictul de interese);

- organele afacerilor interne;

- organele procuraturii (dar nu numai Procuratura Generală).