În legătură cu aceste modificări şi completări în Codul penal în continuare se impun modificări şi completări şi în art.135 al.1 CPP.

4. Cum a fost arătat mai sus, art.II p.2 din proiectul de lege prevede modificarea art.135 CPP, din care rezultă că prin proiectul dat de lege se propune reglementarea interceptării comunicărilor (convorbirilor telefonice, prin radio sau altor convorbiri cu utilizarea mijloacelor tehnice) inclusiv în cauzele cu privire la „pregătirea, săvîrşirea unei infracţiuni prevăzute în articolele: ... 341 alin.(1),344 alin.(1), 345 alin.(1), 346, 347 alin. (1)... din Codul penal ...”, articole care reglementează răspunderea penală pentru „Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova”, “Divulgarea secretului de stat”, “Pierderea documentelor ce conţin secrete de stat”, “Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase” şi, respectiv, “Profanarea simbolurilor naţional-statale”.

În legătură cu aceasta este de menţionat că dreptul persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale este un drept fundamental reglementat de art.8 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi că în conformitate cu acest articol „nu este admis  amestecul  unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”. De asemenea, acest drept al persoanei este recunoscut un drept fundamental şi de Constituţia Republicii Moldova (art.28 - Viaţa intimă, familială şi privată; art.29 - Inviolabilitatea domiciliului; art.30 - Secretul corespondenţei).

Interceptarea comunicărilor, în special convorbirilor telefonice, reprezintă o atingere gravă la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei şi aplicarea acestui mijloc de anchetă trebuie să constituie o măsură necesară într-o societate democratică sau proporţională unui scop legitim urmărit.

Sunt de opinia că în cazul infracţiunilor prevăzute de art.341 al.1 (Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova), art.344 al.1 (Divulgarea secretului de stat), art.345 al.1 (Pierderea documentelor ce conţin secret de stat), art.346 (Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase) şi art.347 al.1 (Profanarea simbolurilor naţional-statale) aplicarea interceptării comunicărilor (prevăzute în proiectul de lege) nu reprezintă o măsură necesară într-o societate democratică, că limitarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei nu este o măsură proporţională scopului urmărit, adică limitarea acestui drept nu este într-un echilibru adecvat cu interesul public de combatere a infracţiunilor menţionate de gravitatea specificată.

Aici mai ţinem cont că infracţiunile prevăzute de art.341 al.1, art.344 al.1, art.345 al.1, art.346 şi art.347 al.1 pot fi documentate cu utilizarea altor mijloace legale şi că atît în conformitate cu art.135 CPP în vigoare, cît şi în conformitate cu proiectul de lege (pentru modificarea şi completarea art.135 CPP) interceptarea comunicărilor este posibilă în cauzele cu privire la infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, inclusiv în privinţa infracţiunilor prevăzute în articolele menţionate.

Ţinînd cont de cele expuse, precum şi de faptul că Republica Moldova şi-a proclamat calea democratică de dezvoltare, propun de a exclude textul „341 alin.(1), 344 alin.(1), 345 alin.(1), 346, 347 alin.(1)” din art.II p.2 (privind modificările şi completările la alin.1 art.135 CPP)  a proiectului de lege.

5. Rezultînd din art.II p.2 al proiectului de lege (privind modificările şi completările la art.135 al.1 CPP), stipulaţia prevede interceptarea comunicărilor numai în cazul pregătirii sau săvîrşirii unei infracţiuni, dar nu şi în cazul tentativei de a săvîrşi o infracţiune şi participaţiei cu orice titlu la o infracţiune.

Ţinînd cont că i se atribuie caracterul de infracţiune atît faptelor de săvîrşire şi de pregătire a unei infracţiuni, cît şi faptelor de a participa cu orice titlu la o infracţiune şi tentativei de a săvîrşi o infracţiune, propun de a completa art.II p.2 alineatul I al proiectului de lege astfel încît să se înţeleagă că aceste prevederi se aplică şi în cazul tentativei de a săvîrşi o infracţiune şi participaţiei cu orice titlu la o infracţiune.

6. În legătură cu iniţierea acestui proiect de lege privind modificarea şi completarea art.135 şi 136 din Codul de procedură penală este necesar de menţionat că în conformitate cu art.135 şi 136 CPP, care reglementează „Interceptarea comunicărilor” şi, respectiv, „Efectuarea interceptării, înregistrării comunicărilor şi certificarea lor”, nu stipulează scopul clar al efectuării interceptărilor, înregistrărilor comunicărilor (aici să nu confundăm cu normele privind cazurile în care se utilizează această măsură), reglementarea cărui este necesară pentru o protecţie contra acţiunilor arbitrare ale autorităţilor. Acest scop ar putea fi relevarea şi înregistrarea informaţiilor privind faptele de săvîrşire, de pregătire, de participare cu orice titlu sau tentativei de a săvîrşi infracţiunea, în privinţa cărei se efectuează urmărirea penală.

De asemenea, este de menţionat că în conformitate cu prevederile art.135 CPP „Interceptarea comunicărilor (convorbirilor telefonice, prin radio sau altor convorbiri cu utilizarea mijloacelor tehnice) … în cadrul urmăririi penale se autorizează pentru o durată de cel mult 30 de zile. Interceptarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputînd depăşi 30 de zile. Durata totală a interceptării comunicărilor nu poate depăşi 6 luni. În orice caz, interceptarea comunicărilor nu poate dura mai mult decît pînă la terminarea urmăririi penale.”. Adică, pe întreaga perioadă (autorizată) (de pînă la 6 luni sau pînă la terminarea urmăririi penale) sunt interceptate şi înregistrate, de obicei (după cum arată practica), atît comunicările ce ţin de săvîrşirea sau pregătirea infracţiunilor, cît şi alte comunicări cu caracter privat (ce ţin de viaţa intimă, personală, familială etc.), ceea ce se confirmă, de fapt, şi de prevederile art.136 CPP.