Atît articolul dat, cît şi art.136 CPP (Efectuarea interceptării, înregistrării comunicărilor şi certificarea lor) nu reglementează efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor doar a comunicărilor care ţin de săvîrşirea, participaţia, tentativa, pregătirea infracţiunilor, precum şi nu reglementează interzicerea interceptărilor, înregistrărilor comunicărilor cu caracter privat (personal, familial, intim etc.) pentru a asigura garanţii adecvate contra abuzului. Mai mult, articolele date nu reglementează că persoanele, care primesc şi utilizează în continuare interceptările, înregistrările comunicărilor, sunt prevenite despre răspunderea penală pentru divulgarea datelor cu caracter privat (personal, familial, intim etc.) care le-au devenit cunoscute din interceptările, înregistrările efectuate. Art.136 CPP reglementează obligaţia de a păstra secretul acţiunii procesuale, secretul corespondenţei, precum şi stipulează prevenirea privind răspunderea pentru încălcarea acestei obligaţii doar în privinţa persoanelor “care sînt chemate să asigure tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor”, dar nu şi în privinţa altor persoane care în continuare primesc şi utilizează aceste interceptări, înregistrări ale comunicărilor. Astfel se creează condiţii pentru utilizarea interceptărilor comunicărilor privind viaţa intimă, personală, familială în scopuri ilegale, de exemplu, pentru şantajarea unor sau altor persoane. Tot aici mai ţinem cont că în conformitate cu art.137 CPP „Înregistrările de imagini se efectuează în condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptării comunicărilor, prevăzute la art.135 şi 136, care se aplică în mod corespunzător”, adică prevederile art.135 şi 136 se răsfrînd şi în privinţa înregistrărilor de imagini.

Pentru a preveni posibilele fenomene negative, propun de a completa art.135, 136 din Codul de procedură penală cu norma privind scopul efectuării interceptărilor, înregistrărilor comunicărilor (relevarea şi înregistrarea informaţiilor privind faptele de săvîrşire, pregătire, participare cu orice titlu sau tentativei de a săvîrşi infracţiunea, în privinţa cărei se efectuează urmărirea penală), precum şi cu norma din care ar rezulta că în cazul autorizării interceptării comunicărilor vor fi interceptate, înregistrate doar comunicările care ţin de săvîrşirea, pregătirea, participarea cu orice titlu sau tentativa de a săvîrşi o infracţiune.

7. În conformitate cu art.II p.5 a proiectului de lege se propune completarea art.274 CPP (Începerea urmăririi penale) cu trei alineate noi care prevăd reglementarea „acţiunilor privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii”.

De asemenea, în conformitate cu art.II p.6 a proiectului de lege se propune completarea Codului de procedură penală cu articolele 274¹, 274², 274³, 274⁴ care prevăd reglementarea acţiunilor investigatorului sub acoperire pentru “verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii indicate în sesizarea adresată organului de urmărire penală sau procurorului”.

În legătură cu aceste stipulaţii din proiectul de lege este de menţionat următoarele.

Orice persoană poartă răspundere în conformitate cu legislaţia penală atît pentru săvîrşirea unei infracţiuni, cît şi pentru pregătirea unei infracţiuni, tentativa de a săvîrşi o infracţiune sau participaţia cu orice titlu la o infracţiune. Faptele persoanelor privind săvîrşirea infracţiunii, pregătirea infracţiunii, tentativa de a săvîrşi o infracţiune sau privind participaţia la o infracţiune şi identitatea acestora necesită a fi stabilite/documentate în cadrul urmăririi penale cu utilizarea mijloacelor de anchetă stabilite de legislaţie şi sub controlul judiciar la utilizarea mijloacelor ce limitează drepturile şi libertăţile persoanei.  

S-ar părea că alineatele 5¹, 5² şi 5³, cu care se propune de a fi completat art.274 CPP, precum şi articolele 274¹, 274², 274³, 274⁴, cu care se propune de a fi completat Codul de procedură penală, sunt venite să contribuie la îmbunătăţirea normelor Codului ce ţin de începerea urmăririi penale şi eliminarea unor probleme care posibil apar în acest sens. Cu toate acestea analiza efectuată a acestor stipulaţii din proiectul de lege relevă că:

-          „acţiunile privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii” reprezintă în esenţa lor activităţi de urmărire penală, care se presupune a fi efectuate în afara cadrului urmăririi penale, motivîndu-se că „reieşind din conţinutul sesizării adresate organului de urmărire penală sau procurorului, informaţia obţinută nu este suficientă pentru a se dispune începerea urmăririi penale sau refuzul de pornire a urmăririi penale”;

-          „acţiunile privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii” presupun utilizarea mijloacelor de anchetă (inclusiv ce limitează drepturile fundamentale ale persoanei) care pot fi aplicate doar în cadrul urmăririi penale;

-          „acţiunile privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii” cu utilizarea mijloacelor de anchetă (inclusiv ce limitează drepturile fundamentale ale persoanei) sunt efectuate de „organul de urmărire penală sau procuror” sau „colaboratorii titulari din subdiviziunile operative” doar „la indicaţia acestora”, adică în lipsa controlului judiciar; 

-          la „acţiunile privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii” sunt folosiţi investigatorii sub acoperire care „culeg date şi informaţii” sau „pot efectua investigaţii”, adică efectuează activităţi de urmărire penală şi dobîndesc probe cu utilizarea mijloacelor de anchetă în afara cadrului urmăririi penale doar în baza autorizaţiei procurorului şi în lipsa controlului judiciar;

-          prevederile din proiectul de lege sunt contradictorii: pe de o parte se întreprind „acţiuni privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii” pentru că „reieşind din conţinutul sesizării adresate organului de urmărire penală sau procurorului, informaţia obţinută nu este suficientă pentru a se dispune începerea urmăririi penale sau refuzul de pornire a urmăririi penale”, iar pe de altă parte totuna se purcede la “acţiuni privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea  infracţiunii indicate în sesizarea adresată organului de urmărire penală sau procurorului efectuate de investigatorii sub acoperire” cu toate că “există indici temeinici şi concreţi că s-a săvîrşit sau că se pregăteşte săvîrşirea unei infracţiuni prevăzute în art. 135 alin. (1)”, care ar putea sta la baza pornirii urmăririi penale;

-          “acţiunile privind verificarea şi completarea informaţiilor despre săvîrşirea sau pregătirea pentru săvîrşirea infracţiunii indicate în sesizarea adresată organului de urmărire penală sau procurorului” (care sunt efectuate în afara cadrului urmăririi penale) sunt recunoscute ca „mijloc de probă”;

-          “datele de fapt obţinute de investigatorul sub acoperire” care au fost obţinute în afara cadrului de urmărire penală “pot fi admise ca probe”;

-          proiectul nu prevede cum se procedează cu înregistrările sau interceptările respective în cazul în care nu se confirmă informaţiile din sesizare privind pregătirea sau săvîrşirea infracţiunilor.