5. În conformitate cu denumirea şi conţinutul compartimentului „Introducere” din proiect s-ar presupune că Strategia securităţii naţionale urmează a fi realizată în perioada 2009-2013. În acelaşi timp p.4 din proiect stipulează că „… prezenta Strategie cuprinde direcţiile orientative de activitate în domeniul securităţii naţionale pe un termen mediu de 4-7 ani”, adică în final nu este clar care este termenul concret de realizare a acestei strategii. De aceea, propun de a exclude această contradicţie şi de a reglementa clar care este termenul concret de realizare a măsurilor Strategiei.
6. Este de menţionat că din prevederile p.4 al proiectului Strategiei (Etapele de implementare, procedurile de raportare şi monitorizare) rezultă că supravegherea implementării Strategiei securităţii naţionale urmează a fi efectuată de către Comisia pentru elaborarea Strategiei securităţii naţionale.

Norma dată nu poate fi acceptată din motivul că Comisia pentru elaborarea Strategiei securităţii naţionale este constituită prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova doar în scopul elaborării acestei Strategii, dar nu şi ca organ de supraveghere a implementării Strategiei sau „de coordonare a procesului de implementare şi coordonare interinstituţională a activităţilor”.

Totodată, norma dată nu poate fi acceptată din motivul că o bună parte din reprezentanţii Comisiei pentru elaborarea Strategiei securităţii naţionale în acelaşi timp sunt şi reprezentanţi ai Consiliului Suprem de Securitate (de exemplu, prim-ministrul, viceprim-ministrul, ministrul afacerilor externe şi integrării europene, ministrul afacerilor interne, ministrul apărării, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Procurorul General, secretarul Consiliului Suprem de Securitate). Ţinînd cont că proiectul Strategiei prevede că Comisia pentru elaborarea Strategiei securităţii naţionale urmează să informeze periodic Consiliul Suprem de Securitate „despre aplicarea Concepţiei securităţii naţionale şi implementarea Strategiei”, ar rezulta că aceeaşi reprezentanţi ai Comisiei şi Consiliului urmează să se informeze pe înşişi „despre aplicarea Concepţiei securităţii naţionale şi implementarea Strategiei” şi în baza acestor date să ia decizii, ceea ce nu este pe deplin corect.

Se mai impune de a ţine cont că activitatea de supraveghere a implementării Strategiei, Concepţiei, legislaţiei este o activitate complexă ce necesită eforturi considerabile, iar Comisia pentru elaborarea Strategiei securităţii naţionale nu are posibilitate reală de a efectua supravegherea implementării Strategiei şi Concepţiei securităţii naţionale din motivul că în componenţa Comisiei în cauză sunt incluşi prim-ministrul, 6 miniştri, inclusiv un viceprim-ministru, 1 viceministru, directorul SIS, preşedintele AŞM, Procurorul General, care au alte funcţii prevăzute de legislaţie.

Asigurarea securităţii naţionale este un domeniu de activitate de o importanţă vitală şi de o responsabilitate foarte înaltă în stat. De aceea, consider că în scopul asigurării securităţii naţionale se cere înfiinţarea unui organ independent de supraveghere a implementării atît a Strategiei şi Concepţiei securităţii naţionale, cît şi altor acte normative ce ţin de securitatea naţională. Aici se cere de a nu confunda organul de supraveghere a implementării legislaţiei privind securitatea naţională cu Consiliul Suprem de Securitate, care are alte competenţe.

De asemenea, consider că proiectul de Strategie trebuie să reglementeze înfiinţarea unui Grup de monitorizare a implementării Strategiei securităţii naţionale. În componenţa acestui Grup trebuie să fie incluşi reprezentanţi desemnaţi de către Parlament, Guvern, Consiliul Superior al Magistraturii şi, totodată, în componenţa acestui grup de monitorizare trebuie să fie incluşi reprezentanţi ai instituţiilor specializate ale statului, precum şi ai partidelor politice, sindicatelor, ONG-urilor, organizaţiilor profesionale, mass-media, asociaţiilor de business. Prin includerea în Grupul de monitorizare a ultimilor s-ar crea posibilitatea monitorizării implementării Strategiei din partea societăţii civile şi sectorului privat, prin ce se va realiza prevederea p.3 al.8 a Concepţiei securităţii naţionale (adoptată prin Legea nr.112 din 22.05.2008) în conformitate cu care este reglementată „instituirea mecanismelor unui control civil eficient … asupra întregului sector de securitate naţională”, precum şi a prevederilor similare din p.2.2. al.2 a proiectului de Strategie.

Consider că acceptarea obiecţiilor şi propunerilor înaintate va contribui la îmbunătăţirea considerabilă a proiectului Strategiei securităţii naţionale şi, în consecinţă, la atingerea scopului de asigurare a securităţii naţionale care urmează a fi atins prin prezenta Strategie.