(Monitorul Oficial nr.82-86 din 22.06.2002, art.661)

Extras

    Parlamentul adoptă prezentul cod.

Cartea întîi. DISPOZIŢII GENERALE

Titlul I. DISPOZIŢII COMUNE
…………..

Capitolul II. APARIŢIA DREPTURILOR ŞI OBLIGAŢIILOR CIVILE. EXERCITAREA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR CIVILE

…………..

    Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile

    Apărarea dreptului civil se face prin:
    a) recunoaşterea dreptului;
    b) restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
    c) recunoaşterea nulităţii actului juridic;
    d) declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică;
    e) impunerea la executarea obligaţiei în natură;
    f) autoapărare;
    g) repararea prejudiciilor;
    h) încasarea clauzei penale;
    i) repararea prejudiciului moral;
    j) desfiinţarea sau modificarea raportului juridic;
    k) neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
    l) alte căi prevăzute de lege.

    Articolul 12. Declararea nulităţii actului ce contravine legii emis de o autoritate publică

    (1) Actul, emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui.
    (2) În cazurile recunoaşterii de către instanţa de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul încălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.

…………..

    Articolul 14. Repararea prejudiciilor

    (1) Persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.
    (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).
    (3) Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezată este în drept să ceară, pe lîngă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie.

…………..

    Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

    (1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale.
    (2) Orice persoană este în drept să ceară dezminţirea informaţiei ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a răspîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii.
    (3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia.
    (4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspîndită printr-un mijloc de informare în masă, instanţa de judecată îl obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, în acelaşi program sau ciclu de emisiuni în cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti.
    (5) În cazul în care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să înlocuiască documentul.
    (6) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată.
    (7) Persoana lezată în drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare în masă, este în drept să publice replica sa în respectivul mijloc de informare în masă pe contul acestuia.
    (8) Orice persoană în a cărei privinţă a fost răspîndită o informaţie ce îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este în drept, pe lîngă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel.
    a) caracterul informaţiilor răspîndite;
    b) sfera de răspîndire a informaţiilor;
    c) impactul social asupra persoanei;
    d) gravitatea şi întinderea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate;
    e) proporţionalitatea între acordarea despăgubirilor şi gradul în care reputaţia a fost lezată;
    f) gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului;
    g) măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate;
    h) publicarea rectificării, replicii sau dezminţirii pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti;
    i) alte circumstanţe relevante pentru cazul dat.
    (9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este în drept să adreseze în instanţă de judecată o cerere în vederea declarării informaţiei răspîndite ca fiind neveridică.