Articolul 6. Demisia Guvernului

    Guvernul are dreptul să demisioneze din propria iniţiativă.

    Fiecare membru al Guvernului  are, de asemenea, dreptul de a demisiona.

    Demisionarea Prim-ministrului conduce la demisionarea Guvernului în componenţă deplină.

    Cererea de demisie a Prim-ministrului şi a întregii componenţe a Guvernului se prezintă Parlamentului, care se pronunţă asupra ei.

    Cererile de demisie a unor membri ai Guvernului se prezintă Prim-ministrului şi se aduc la cunoştinţa Preşedintelui Republicii Moldova.

    Guvernul îşi dă demisia în cazul în care:

    1) Parlamentul şi-a exprimat neîncrederea în Guvern conform art.106 şi 106¹ din Constituţie;

     2) Prim-ministrul a demisionat sau a decedat;

    3) a fost ales un nou Parlament (la prima lui şedinţă).

    Articolul 7. Exprimarea votului de neîncredere Guvernului

    Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, poate exprima vot de neîncredere Guvernului.

    Exprimarea neîncrederii Guvernului se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor.

    Articolul 8. Participarea Guvernului la lucrările Parlamentului

    Prim-ministrul şi membrii Guvernului au dreptul să participe la lucrările sesiunilor Parlamentului, la şedinţele comisiilor şi să-şi expună opiniile pe marginea chestiunilor examinate.

    În caz de necesitate, participarea membrilor Guvernului la lucrările Parlamentului este obligatorie.

    Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la interpelările deputaţilor în modul stabilit de Regulamentul Parlamentului.

    Prim-ministrul,  viceprim-miniştrii, miniştrii şi conducătorii organelor din subordinea Guvernului în timpul şedinţelor  Parlamentului răspund la întrebările deputaţilor.

   Din invitaţia comisiilor Parlamentului ori a fracţiunilor parlamentare, miniştrii sau persoanele cu funcţii de răspundere împuternicite de miniştri participă la şedinţele comisiilor sau fracţiunilor şi răspund la întrebările deputaţilor.

    Articolul 9. Garanţiile sociale ale membrilor Guvernului

     Membrii Guvernului se bucură de garanţii sociale egale şi nu pot avea privilegii care nu sînt prevăzute de legislaţie.

    În cazul în care Guvernul se reorganizează, în cazul demisionării Guvernului  sau a unor membri ai lui, precum şi la expirarea  mandatului membrii Guvernului beneficiază de garanţiile sociale respective.

Titlul II. COMPETENŢA GUVERNULUI

    Articolul 10. Chestiunile generale ce ţin de competenţa Guvernului

    În conformitate cu împuternicirile sale Guvernul:

   1) promovează în viaţă legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi exercită controlul asupra executării hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului;

    2) stabileşte funcţiile ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale celor din subordinea sa, asigură  întreţinerea autorităţilor administraţiei publice centrale în limitele mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament;

    3) coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor administraţiei publice locale ale Republicii Moldova;

    4) realizează programele dezvoltării economice şi sociale a republicii, creează condiţii pentru funcţionarea autoadministrării;

    5) conduce organele de apărare a teritoriului, securităţii Republicii Moldova şi a cetăţenilor ei;

    6) asigură promovarea politicii interne şi externe a Republicii Moldova.

    Articolul 11.  Principalele împuterniciri ale Guvernului în domeniul dezvoltării sociale, învăţămîntului, tineretului şi sportului, culturii şi ocrotirii sănătăţii

    Guvernul:

    1) promovează o politică de stat unitară în vederea asigurării pentru  populaţia  republicii a unui nivel de trai care nu ar fi mai scăzut decît nivelul minimal de trai stabilit oficial şi care ar corespunde nivelului dezvoltării economice a Republicii Moldova;

    2) realizează politica de stat în domeniul reglementării proceselor migraţioniste, promovează şi  perfecţionează un  program  integral  în domeniul demografiei;

    3) ia măsuri  în ceea ce priveşte creşterea numărului  de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru ridicarea nivelului de trai, a unor condiţii normale de muncă şi odihnă, asistenţa socială;

    4) asigură condiţii  social-economice, creează o bază tehnico- materială şi fonduri speciale pentru dezvoltarea învăţămîntului public, tineretului, culturii, ocrotirii sănătăţii, protecţiei mediului ambiant;