Articolul 27. Clauza de adoptare

    (1) Clauza de adoptare stabileşte temeiul legal de adoptare a actului legislativ şi categoria lui.

    (2) Clauza de adoptare este obligatorie pentru toate actele legislative.

    Articolul 28. Dispoziţiile generale

    (1) Dispoziţii generale ale actului legislativ sînt prevederile care:

    a) determină obiectul, scopul şi sfera lui de aplicare;

    b) orientează întreaga reglementare;

    c) explică termeni şi definesc concepte.

    (2) În cazul actelor legislative de maximă importanţă şi cu un conţinut specific, dispoziţiile generale se expun, de regulă, sub formă de principii.

    Articolul 29. Dispoziţiile de conţinut

    (1) Dispoziţii de conţinut sînt prevederile care formează obiectul actului legislativ. Dispoziţiile stabilesc:

    a) reguli;

    b) drepturi şi obligaţii;

    c) consecinţele juridice ale încălcării regulilor, drepturilor şi obligaţiilor.

    (2) Dispoziţiile de conţinut vor fi sistematizate în următoarea succesiune logică:  

    a) dispoziţiile de drept material le preced pe cele de ordin procedural;

    b) dispoziţiile cuprinzînd sancţiuni se grupează, de regulă, în ultima parte a actului legislativ.

    (3) Succesiunea logică se va baza şi pe o analiză juridică temeinică, pe stabilirea naturii instituţiilor şi a relaţiilor dintre ele, precum şi pe ierarhizarea ştiinţifică a noţiunilor introduse.

    Articolul 30. Dispoziţiile finale şi tranzitorii

    Dispoziţiile finale şi tranzitorii ale actului legislativ cuprind, de regulă, prevederi referitoare la:

    a) modalitatea de intrare în vigoare şi de punere în aplicare a noilor reglementări;

   b) corelarea noilor reglementări cu cele din actele legislative preexistente şi menţinerea temporară a unor situaţii juridice născute sub imperiul reglementărilor preexistente;

    c) obligaţia autorităţilor responsabile de a executa actul legislativ, de a lua măsurile şi de a efectua procedurile necesare executării.

    e) compatibilitatea noilor reglementări cu cele ale legislaţiei comunitare;

    d) indicarea, după caz, a perioadei de punere în aplicare a normelor armonizate cu prevederile legislaţiei comunitare;

    Articolul 31. Anexa

    (1) Anexa la actul legislativ cuprinde schiţe, planuri, exprimări statistice sau alte exprimări cifrice, organigrame, desene, tabele şi alte prevederi de detaliu.

    (2) Anexa este parte integrantă a actului legislativ, are natura şi forţa lui juridică.

    (3) Dacă un act legislativ are cîteva anexe, acestea se numerotează în ordinea citării lor în textul actului.

    Articolul 32. Articolul

    (1) Elementul structural de bază al actului legislativ este articolul. El are caracter unitar şi conţine una sau mai multe dispoziţii cu raport direct între ele şi subordonate uneia şi aceleiaşi idei.

    (2) De regulă, articolele sînt intitulate.

    (3) Articolele se numerotează în continuare, cu cifre arabe, începînd cu primul şi terminînd cu ultimul. Dacă actul legislativ conţine un singur articol, în loc de numerotare se scrie formula "Articol unic".

    (4) În cazul unei legi de modificare şi completare a mai multor acte legislative, fiecărui act i se consacră un articol, numerotat cu cifre romane.

    (5) Articolul poate fi compus din alineate numerotate cu cifre arabe, luate  între paranteze.

    (6) Alineatul poate avea diviziuni, însemnate, de regulă, cu litere latine mici şi o paranteză. În cazul unor structuri mai complexe, aceste diviziuni se numerotează cu cifre arabe şi o paranteză. Diviziunile numerotate cu cifre pot avea subdiviziuni însemnate cu litere latine mici şi o paranteză. În cazul în care subdiviziunile sau diviziunile însemnate cu litere latine se împart, componentele lor se însemnează cu cratimă.

    Articolul 33. Sistematizarea şi structura normelor actului legislativ

    (1) În cadrul acţiunii de sistematizare a conţinutului actului legislativ, elementele textului se grupează în funcţie de proporţiile actului, după cum urmează:

    a) articolele se pot grupa în secţiuni numerotate cu cifre arabe;

    b) secţiunile se pot grupa în capitole numerotate cu cifre romane;  

    c) capitolele se pot grupa în titluri numerotate cu cifre romane;

    d) în cazul unor coduri sau acte legislative de complexitate şi cu un volum mare, titlurile se pot grupa în părţi sau în cărţi, a căror numerotare se face cu numerale ordinare scrise cu litere.

    (2) Secţiunile, capitolele, titlurile, părţile sau cărţile pot avea denumire, care exprimă pe scurt esenţa prevederilor cuprinse în ele.