Capitolul VII. Procedeele tehnice aplicabile actelor legislative

Secţiunea 1. Modificarea şi completarea actului legislativ

    Articolul 34. Intervenirea modificării sau completării

    (1) Modificarea sau completarea actului legislativ reprezintă amendarea unor prevederi ale lui.

    (2) Modificarea intervine pentru a schimba unele soluţii din actul legislativ prin altele.

    (3) Completarea intervine pentru a introduce soluţii noi în problema reglementată de actul legislativ.

   (4) Actul legislativ cu aplicabilitate nedefinită în timp nu poate fi completat cu reglementări temporare şi, invers, actul legislativ temporar nu poate fi completat cu reglementări ce au o aplicabilitate nedefinită în timp.

    Articolul 35. Felurile modificării şi completării

    (1) Modificarea sau completarea actului legislativ este, de regulă, expresă, constînd în înlocuirea unui text cu un altul ori în excluderea unei părţi din text sau în adăugarea unui text nou.

    (2) Printr-o normă se pot modifica sau completa mai multe norme dintr-un singur sau din mai multe acte legislative.

    (3) Actul legislativ de modificare sau completare are, de regulă, o forţă juridică egală cu cea a actului ale cărui dispoziţii le modifică sau le completează. În unele cazuri, actul de modificare sau completare poate avea o forţă juridică superioară celei a actului modificat sau completat.

   (4) În cazul completării actului legislativ cu unul sau mai multe elemente structurale, acestea primesc numărul părţii (cărţii), titlului, capitolului, secţiunii, articolului, alineatului sau al subdiviziunilor acestuia, după care se adaugă şi indicii respectivi. Dacă actul legislativ se completează cu o subdiviziune nouă însemnată cu cratimă, poziţia subdiviziunilor ulterioare însemnate cu  cratimă se  modifică corespunzător.

    (5) În cazul  în care se exclude integral textul unei părţi (cărţi), unui titlu, capitol, unei secţiuni, unui articol, alineat sau al subdiviziunii acestuia, numerotarea lor nu se transmite altor elemente structurale.

    Articolul 36. Condiţiile generale de modificare şi completare

    (1) În actul legislativ de modificare sau completare se utilizează aceeaşi terminologie şi structură ca şi în actul modificat sau completat.

    (2) Printr-un singur act legislativ pot fi modificate sau completate mai multe acte de aceeaşi sau de o forţă juridică inferioară.

    (3) Dacă se modifică sau se completează un singur articol dintr-un singur act legislativ, în titlul actului de modificare sau completare se face referire expresă la articolul modificat sau completat şi la actul respectiv.

Secţiunea 2. Abrogarea

    Articolul 37. Intervenirea abrogării

   (1) Abrogarea este un procedeu tehnico-juridic de suprimare prin care sînt scoase din vigoare prevederile actului legislativ ce nu mai corespund echilibrului dintre cerinţele sociale şi reglementarea legală.

    (2) Abrogarea intervine în următoarele cazuri:

    a) pentru a omite dispoziţiile dintr-un act legislativ care au intrat în conflict cu dispoziţiile unui alt act legislativ de aceeaşi forţă juridică sau de o forţă juridică superioară;

    b) pentru a evita eventualele paralelisme în legislaţie;

    c) pentru a înlătura discrepanţele şi neclarităţile;

    d) pentru a degreva fondul juridic de normele desuete.

    Articolul 38. Felurile abrogării

    (1) Abrogarea poate fi totală sau parţială.

    (2) Abrogarea este totală atunci cînd actul legislativ este înlăturat integral.

    (3) Abrogarea este parţială atunci cînd se suprimă numai unele părţi din actul legislativ.

    Articolul 39. Condiţiile generale de abrogare

    (1) Abrogarea actului legislativ se dispune printr-un act de aceeaşi forţă juridică sau printr-un act de o forţă juridică superioară.

    (2) De regulă, abrogarea este expresă, în textul actului legislativ de abrogare indicîndu-se în ordine cronologică toate prevederile şi actele legislative care se abrogă.

   (3) Dacă pentru executarea prevederilor actului legislativ supus abrogării au fost emise acte subordonate, în actul de abrogare se dispune, de regulă, abrogarea lor expresă.

    (4) În cazul abrogării unui act legislativ modificat sau completat, se abrogă şi actele legislative de modificare sau completare dacă acestea nu au fost abrogate în condiţiile art.41 alin.(5).

    (5) Abrogarea poate fi însoţită de adoptarea unei noi reglementări în materie, dar poate fi şi independentă de o nouă reglementare, atunci cînd se înlătură un act sau o normă necorespunzătoare.

    Articolul 40. Momentul abrogării

    (1) Dacă actul legislativ abrogă în întregime un act legislativ anterior, în actul care abrogă se face expres menţiunea că, în momentul intrării sale în vigoare, se abrogă actul anterior.

    (2) Dacă dispoziţiile noului act legislativ intră în vigoare la date diferite, în el se stabileşte expres că abrogările operează în modul corespunzător, urmînd etapele de intrare în vigoare a noului act legislativ.

Secţiunea 3. Republicarea

    Articolul 41. Republicarea

    (1) Republicarea actului legislativ se dispune prin ultimul act legislativ care îl modifică sau completează. Acesta conţine, după caz, o prevedere privind efectuarea unei noi numerotări în actul ce se va republica.

   (2) Pentru republicarea actului legislativ se efectuează integrarea prevederilor modificate sau completate în ansamblul reglementării, dîndu-se, atunci cînd s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte elemente ale actului.

    (3) Republicarea este obligatorie dacă actul legislativ a suferit modificări esenţiale (a peste o treime din articole).

    (4) Trimiterile la actul legislativ republicat conţin formula "Republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr... din ...".

(5) Actele legislative prin care s-a modificat ori completat actul legislativ se consideră abrogate la momentul republicării acestuia şi pot servi doar pentru evidenţă.