Vă comunic că la solicitarea Ministerului Justiţiei în cadrul Asociaţiei Obşteşti Transparency International – Moldova am examinat proiectul Hotărîrii Parlamentului cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2009-2012 plasat pe pagina web a Ministerului Justiţiei (www.justice.gov.md).

În rezultatul examinării proiectului Hotărîrii Parlamentului şi Planului naţional de acţiuni înaintez următoarele obiecţii şi propuneri:

1. Capitolul IV Partea I al proiectului Planului naţional de acţiuni, care reglementează „Monitorizarea implementării Planului de acţiuni”, prevede aşa-numita „Comisie Naţională”, însă proiectul în cauză nu stipulează despre ce fel de Comisie este vorba, de către cine este înfiinţată, care este componenţa acestei Comisii, cine poate ocupa şi care este modul de ocupare a funcţiei de membru al Comisiei, cum este reglementată activitatea acestei Comisii, care sunt drepturile, obligaţiile Comisiei şi membrilor acesteia, responsabilităţile ei etc.

Consider că în cazul înfiinţării unei asemenea Comisii se cere completarea Părţii I a proiectului Planului naţional de acţiuni cu asemenea norme.

2. P.1 din Capitolul IV Partea I („Organizarea procesului de monitorizare”) prevede că „Procesul de monitorizare şi evaluare a Planului de acţiuni este coordonat de către Comisia Naţională responsabilă pentru implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului ...” şi că „Comisia Naţională: coordonează implementarea Planului de acţiuni ...”. Aceasta ar însemna că această Comisie coordonează atît activităţile de implementare a Planului, cît  şi de monitorizare a implementării lui. În aceste condiţii există riscul că monitorizarea să nu fie pe deplin obiectivă.

Consider că în scopul implementării eficiente a Planului naţional de acţiuni se impune efectuarea unei monitorizări obiective, independente. Pentru asigurarea unei monitorizări obiective se cere înfiinţarea unui organ independent de monitorizare, reglementarea posibilităţii monitorizării de către societatea civilă, cooperarea Comisiei menţionate cu organul independent de monitorizare şi societatea civilă, ceea ce ar contribui la implementarea eficientă a măsurilor Planului naţional de acţiuni.

În acest context, propun de a completa Partea I a proiectului Planului naţional de acţiuni cu normele privind înfiinţarea unui Grup de monitorizare a implementării Planului naţional de acţiuni. În componenţa acestui Grup de monitorizare trebuie să fie incluşi reprezentanţi ai autorităţilor publice, precum şi ai partidelor politice, sindicatelor, ONG-urilor (inclusiv Transparency International – Moldova), organizaţiilor profesionale, mass-media, asociaţiilor de business. Prin includerea în Grupul de monitorizare a ultimilor s-ar crea posibilitatea monitorizării implementării Planului naţional de acţiuni de către societatea civilă şi sectorul privat. 

3. P.1 din Capitolul IV (Partea I) al proiectului Planului naţional de acţiuni prevede că  „Ministerul Administraţiei Publice Locale va asigura participarea autorităţilor administraţiei publice locale de ambele niveluri în procesul de implementare, monitorizare şi evaluare a Planului de acţiuni”, iar p.2 din acelaşi capitol prevede că „Ministerul Administraţiei Publice Locale va comasa informaţia privind gradul de implementare de către autorităţile administraţiei publice locale a obiectivelor din Planul de acţiuni şi o va prezenta Ministerului Justiţiei”.

Consider că normele date limitează autonomia autorităţilor publice locale stipulată de Constituţia Republicii Moldova, de aceea, propun de a exclude prevederile menţionate din proiectul Planului naţional de acţiuni. Aici este necesar de menţionat că autorităţile publice locale pot colabora la direct cu Comisia Naţională menţionată, Grupul de monitorizare sau alte instituţii publice în problema implementării Planului naţional de acţiuni.

4. Rezultînd din experienţa Grupului de Monitorizare a implementării Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei şi Planului Preliminar de Ţară, în diverse instituţii publice nu sunt implementate deplin cerinţele legislaţiei privind accesul la informaţie.

S-a relevat că în instituţiile publice supuse verificării fie că nu sunt stabilite care este subdiviziunea sau persoana din cadrul instituţiei publice responsabile de asigurarea accesului la informaţie, fie că nu sunt instruiţi suficient funcţionarii pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informaţiilor oficiale, fie nu este asigurat un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor, fie nu sunt stabilite şi difuzate (plasate pe pagina web) informaţiile privind subdiviziunea sau persoana responsabilă de asigurarea accesului la informaţie, datele de contact ale acestora, locul plasării acestora, regimul de activitate, informaţiile privind activitatea de furnizare a informaţiilor oficiale sau cu caracter personal, fie nu au fost elaborate şi adoptate regulamente cu privire la drepturile şi obligaţiile funcţionarilor în procesul de furnizare a documentelor, informaţiilor oficiale sau în regulamentele adoptate sunt reflectate doar drepturile şi obligaţiile persoanelor responsabile de asigurarea accesului la informaţie, dar nu şi altor funcţionari din cadrul instituţiei/organizaţiei, fie nu sunt date publicităţii (difuzate sau plasate pe pagina web) toate informaţiile oficiale prevăzute de legislaţie etc.

Mai mult, în unele cazuri s-a refuzat în furnizarea informaţiei oficiale, invocînd unele norme ale legislaţiei care contravin Legii privind accesul la informaţie. De exemplu, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a refuzat prezentarea unor informaţii oficiale (avizele la un proiect de lege), motivînd că această informaţie reprezintă secret fiscal şi făcînd trimitere la noţiunea de secret fiscal stipulată de art.129 p.19 (Secret fiscal - orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv  informaţia  despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale) şi la cerinţele art.131 alin.5 din Codul Fiscal, ceea ce este în contradicţie cu cerinţele Legii privind accesul la informaţie.

În conformitate cu art.135 al.1 din Codul Fiscal „Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: organele fiscale, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei”. Ar rezulta că în baza art.129 p.19 din Codul fiscal toate aceste instituţii publice nu pot furniza nici o informaţie oficială, ceea ce nu este corect.

Astfel, se limitează dreptul la informaţie stipulat de art.34 din Constituţie.

Partea II Capitolul II din proiectul Planului naţional de acţiuni reglementează unele măsuri care au drept scop asigurarea dreptului la informaţie, însă aceste măsuri sunt incomplete.

În scopul asigurării dreptului la informaţie, propun de a completa Partea II Capitolul II al proiectului Planului naţional de acţiuni cu următoarele măsuri:

- a elabora şi implementa în instituţiile sau organizaţiile publice Regulamentele cu privire la drepturile şi obligaţiile funcţionarilor în procesul de furnizare a documentelor, informaţiilor oficiale, care ar prevedea drepturile şi obligaţiile atît a persoanelor responsabile de asigurarea accesului la informaţie, cît şi tuturor funcţionarilor din cadrul instituţiilor sau organizaţiilor publice;

- a delimita clar informaţiile oficiale cu accesibilitate nelimitată de informaţiile cu caracter limitat pentru a exclude o posibilă clasificare ca informaţii secrete a tuturor informaţiilor oficiale de care dispun furnizorii de informaţii;

- a elabora şi adopta modificările şi completările în art.129 p.19 din Codul fiscal pentru a stipula corect noţiunea de “secret fiscal” şi a exclude posibilitatea clasificării ca secret fiscal a informaţiilor oficiale cu accesibilitate nelimitată, de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală (organele fiscale, CCCEC, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor din cadrul primăriilor);

- a organiza în cadrul instituţiilor sau organizaţiilor publice a instruirii tuturor funcţionarilor, inclusiv a persoanelor responsabile de asigurarea accesului la informaţie, în subiectul legislaţiei privind accesul la informaţie;

- a întreprinde măsurile pentru a asigura completarea sau plasarea pe paginile oficiale ale instituţiilor sau organizaţiilor publice a informaţiilor prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.668 din 19.06.2006, precum şi altor informaţii oficiale de interes public cu caracter nelimitat.