Transparency International-Moldova - Propunerile TI- Moldova de modificare şi completare a legislaţiei privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii

Propunerile TI- Moldova de modificare şi completare a legislaţiei privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii

Available only in romanian

La solicitarea Ministerului Justiţiei din 03.02.2010 Vă comunicăm că în opinia noastră mecanismul creat în Republica Moldova de declarare şi de control al declaraţiilor veniturilor şi proprietăţii este unul ineficient şi nu poate contribui la atingerea scopului stipulat în Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere nr.1264 din 19.07.2002 - „prevenirea şi combaterea îmbogăţirii fără justă cauză a demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere”. Ineficienţa acestei legi este confirmată de practica de activitate anticorupţie.

Suntem de acord cu opinia Ministerului Justiţiei că legislaţia în acest domeniu necesită a fi modificată şi completată pentru crearea unui mecanism eficient de declarare şi de control al declaraţiilor averii. În conformitate cu cele expuse înaintăm următoarele obiecţii şi propuneri:

1. Un neajuns esenţial al Legii nr.1264 din 19.07.2002 ţine de controlul declaraţiilor şi de autorităţile abilitate cu funcţii de control al declaraţiilor.

Rezultînd din prevederile legii, controlul declaraţiilor este efectuat în două etape. La I etapă de către Comisia centrală de control şi comisiile departamentale de control este efectuat controlul prealabil al declaraţiilor. Controlul de facto al declaraţiilor este efectuat la etapa a doua de către Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Controlul de facto este efectuat doar în cazul în care în procesul controlului prealabil au fost depistate „elementele componente ale unor încălcări, inclusiv infracţiuni, şi dacă materialele respective sunt înaintate de către Comisia centrală sau comisiile departamentale spre examinare la CCCEC.

Comisia centrală de control şi comisiile departamentale de control (care sunt autorităţi abilitate cu funcţii de control al declaraţiilor) mai degrabă reprezintă organe reprezentative, care real nu sunt în stare să efectueze eficient activitatea de control din motiv că: numărul membrilor Comisiilor este mic, membrii acestora nu au competenţa respectivă, activitatea Comisiilor este efectuată pe baze obşteşti, funcţiile de bază ale fiecărui membru sunt relativ înalte, responsabile pe care trebuie să le exercite, termenul scurt de efectuare a controlului, numărul impunător al funcţionarilor declaraţiile căror urmează a fi verificate etc.

O asemenea activitate de control al declaraţiilor poartă mai mult un caracter formal şi nu duce la relevarea cazurilor de dobîndire (obţinere) nejustificată a averii.

Din aceste considerente se impune ca activitatea de verificare a averii declarate şi averii obţinute să fie efectuată de un organ constituit din specialişti în domeniu, care să efectueze această activitate nu pe baze obşteşti, întrunindu-se în şedinţe formale, dar una permanentă, profesionistă, iar munca acestora trebuie să fie corespunzător remunerată. Acestui organ trebuie să-i fie asigurate independenţa şi imparţialitatea. Deci, necesită a fi înfiinţat un organ „lucrativ”, dar nu unul formal. De exemplu, în România în acest scop a fost înfiinţată Agenţia Naţională de Integritate, care are competenţa de verificare a declaraţiilor de avere şi de interese şi în care activează pînă la 200 funcţionari cu competenţă şi remuneraţi pentru această activitate.

În conformitate cu cele expuse, propunem de a modifica mecanismul existent de control al declaraţiilor. Pentru aceasta propunem de a desfiinţa comisiile departamentale şi, deci, de a exclude prevederile respective din lege privind aceste comisii. În Legea nr.1264 din 19.07.2002 poate fi stipulată doar Comisia centrală ca organ reprezentativ. De asemenea, propunem de a completa legea cu prevederile privind organul (înfiinţarea organului) competent care va efectua activitatea permanentă de verificare a declaraţiilor şi averii obţinute. Este necesar de a prevedea că activitatea funcţionarilor acestui organ este corespunzător remunerată, dar nu se efectuează pe baze obşteşti. Normele privind organul abilitat de verificare a declaraţiilor şi averii trebuie să includă competenţele acestui organ, drepturile şi obligaţiile funcţionarilor şi persoanelor verificate, modul de ocupare a funcţiilor, mecanismele de asigurare a independenţei organului şi funcţionarilor acestuia etc. Acest organ urmează să efectueze controlul depunerii la termen a declaraţiilor de avere, să verifice declaraţiile, să constate existenţa diferenţei vădite care nu poate fi justificată, să sesizeze, după caz, organele competente (fiscale, de urmărire penală) etc. (pentru comparaţie vezi Legea României nr.144 din 21.05.2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate). Un asemenea organ în Republica Moldova ar putea fi Comisia Principală de Etică care se presupune a fi înfiinţată. Această Comisie ar putea fi completată cu persoane competente în domeniu şi exercita atribuţiile de supraveghere a legislaţiei în domeniu şi de control al declaraţiilor de avere.

2. Un alt neajuns în lege ţine de asigurarea transparenţei informaţiei privind averea declarată de către demnitari/funcţionari.

Considerăm că norma la art.6 al.2 precum că „Declaraţia este un act confidenţial şi nu poate fi dată publicităţii decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege” din Legea nr.1264 din 19.07.2002 duce la ascunderea informaţiei despre averea majorităţii funcţionarilor care deţin funcţii publice. Norma dată creează impedimente şi nu permite atragerea cetăţenilor şi altor persoane la semnalarea cazurilor cunoscute de obţinere ilicită a averii de către unii demnitari/funcţionari.

Rezultînd din experienţa unor state şi în scopul sporirii eficienţei legii, propunem de a exclude norma dată din legea menţionată prin ce se va exclude un impediment în asigurarea transparenţei averii funcţionarilor publici.

De asemenea, propunem de a modifica art.13 din lege şi a prevedea că declaraţiile de avere ale tuturor categoriilor de demnitari/funcţionari să fie plasate pe paginile electronice ale instituţiei publice în care activează şi/sau pe pagina electronică a organului de supraveghere şi de control al declaraţiilor de avere. Drept exemplu ar putea fi statele Uniunii Europene, în special România, în care declaraţiile tuturor demnitarilor şi funcţionarilor de nivel central şi local sunt plasate pe paginile electronice ale instituţiei respective şi oricine poate face cunoştinţă cu acestea, iar, după caz, poate semnala cazurile cunoscute de obţinere frauduloasă a averii. Mai mult, prin intermediul paginii electronice a Agenţiei Naţionale de Integritate poate fi accesată declaraţia oricărui demnitar/funcţionar din orice instituţie publică de nivel central sau local.

3. Un aspect important în activitatea de cercetare a cazurilor de obţinere ilicită a bunurilor ţine de sarcina probei privind provenienţa bunurilor.

Rezultînd din normele şi experienţa internaţională în acest domeniu, propunem de a completa Legea nr.1264 din 19.07.2002 cu normele care ar prevedea inversarea parţială a sarcinii probei privind provenienţa ilicită a bunurilor obţinute pe cazurile de îmbogăţire ilicită, adică de a prevedea că în cazul în care se constată neconcordanţe vădite dintre datele privind bunurile obţinute real şi cele declarate sau se constată neconcordanţe vădite dintre averea obţinută şi veniturile reale, persoanei în cauză să-i fie solicitate să prezente informaţii şi dovezi suplimentare care ar proba legalitatea averii obţinute.

Este de menţionat că asemenea prevederi în Lege nu ar contrazice normelor din Constituţie privind prezumţia nevinovăţiei şi dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia, precum şi Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Asemenea norme privind inversarea parţială a sarcinii probei privind provenienţa ilicită a bunurilor obţinute urmează a fi prevăzute atît pe cazurile de corupţie, cît şi pe cazurile de crimă organizată.

Astfel, atît Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, cît şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale le cer statelor semnatare să asigure confiscarea instrumentelor, obiectelor şi bunurilor obţinute din comiterea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de Convenţie.

Totodată, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei le recomandă statelor semnatare (art.31 al.8) ca acestea „să poată avea în vedere să solicite ca autorul unei infracţiuni să stabilească originea licită a produsului prezumat al infracţiunii sau a altor bunuri care pot face obiectul unei confiscări, în măsura în care această exigenţă este conformă principiilor fundamentale ale dreptului lor intern şi naturii procedurilor judiciare şi altor proceduri”. Aceeaşi normă este stipulată şi în Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale (art.12 alin.7).

Este de menţionat că Republica Moldova a ratificat atît Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, cît şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale.

4. De asemenea, propunem de a completa Legea nr.1264 din 19.07.2002 cu reglementările privind sechestrarea şi confiscarea averii obţinute ilegal (în special prin fapte de corupţie sau crimă organizată), administrarea şi utilizarea de către autorităţile competente a bunurilor sechestrate sau confiscate, precum şi restituirea bunurilor obţinute prin fapte de corupţie. Aici este vorba nu numai de procedura penală de confiscare, dar şi de procedura civilă de confiscare.

5. Propunem de a completa Legea nr.1264 din 19.07.2002 cu normele:

- privind contestarea acţiunilor şi deciziilor organului abilitat de verificare a declaraţiilor de avere şi a averii obţinute şi Comisiei respective;

- care ar reglementa cine verifică declaraţiile de avere şi averea obţinută de personalul organului abilitat de verificare a declaraţiilor şi averii;

- care ar prevedea că organul abilitat exercită atribuţiile de verificare a declaraţiilor şi averii obţinute atît din oficiu, cît şi la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate;

- care ar reglementa că orice persoană fizică sau juridică interesată poate sesiza organul abilitat de control al declaraţiilor şi averii şi prezenta în acest scop informaţiile şi probele ce confirmă obţinerea ilicită a bunurilor de către unii demnitari/funcţionari.

6. Rezultînd din experienţa unor state, forma declaraţiei prevăzută de Legea nr.1264 din 19.07.2002 este incompletă. Consider că forma declaraţiei trebuie să prevadă, de asemenea, declararea:

- bunurilor sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă şi numismatică, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural naţional sau universal, a căror valoare însumată depăşeşte 5000 euro;

- bunurilor mobile, a căror valoare depăşeşte 1000 euro fiecare, şi bunurilor imobile înstrăinate în ultimele 12 luni;

- activelor financiare sub formă de conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme de economisire şi investire, a căror valoare însumată depăşeşte 5000 euro;

- cadourilor, serviciilor sau avantajelor primite din partea unor persoane, organizaţii, societăţi comerciale, companii, inclusiv burse, credite, garanţii, decontări de cheltuieli, a căror valoare individuală depăşeşte 300 euro.

7. Depunerea declaraţiilor de avere şi controlul acestor declaraţii ar putea duce la depistarea unor cazuri de îmbogăţire ilicită, infracţiune prevăzută de art.20 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei. Cu toate acestea, legislaţia Republicii Moldova nu prevede răspunderea pentru actele de îmbogăţire ilicită, de aceea, propunem de completa Codul penal cu articolul care ar reglementa răspunderea penală pentru îmbogăţirea ilicită.

Conform art.20 (Îmbogăţirea ilicită) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei se „atribuie caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvîrşite cu intenţie, îmbogăţirii ilicite, adică o mărire substanţială a patrimoniului unui agent public pe care acesta n-o poate justifica rezonabil în raport cu veniturile sale legitime”.

8. Ţinînd cont de obiecţiile şi propunerile de mai sus, propunem, de asemenea, de a modifica şi completa Legea nr.1576 din 20.12.2002 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de organizare şi funcţionare a Comisiei centrale de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate şi a Regulamentului privind modul de organizare şi funcţionare a comisiilor departamentale de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate.

Consider că acceptarea acestor obiecţii şi propuneri va contribui semnificativ la îmbunătăţirea legislaţiei în acest domeniu şi, în consecinţă, la prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica Moldova.

Ţinînd cont de cele expuse, Vă mai informăm că Transparency International – Moldova este disponibilă să ofere argumente şi să participe la întrunirile organizate la care urmează a fi discutate obiecţiile şi propunerile înaintate.

< Prev		Next >

[ Back ]