04.03.2010

 În suburbia Stăuceni, aflată sub coastele Chişinăului, unde pământul este la preţul aurului, în ultimii ani au fost vândute laolaltă terenuri aflate în proprietate privată, dar şi loturi întregi care aparţin statului. Unele terenuri, vândute cu câteva zeci de mii de lei de primaria locală, au fost revândute peste noapte pe milioane. Oamenii umblă prin organe de drept, instanţe, dar fără folos.Structurile statului care trebuie să facă dreptate oamenilor tac.

Primăria Stăuceni îşi atribuie terenurile sătenilor
În octombrie 2006, Roman Dragomir, un tânăr om de afaceri din orăşelul Stăuceni, a procurat un teren pentru constructii de 0,1 hectare, situat în strada Livezilor, 44. Terenul a fost înregistrat la Cadastru cu numărul 3153400936, în baza contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2006. În noiembrie 2007, Dragomir a mai procurat pentru construcţii un alt teren alăturat celui pe care-l avea deja în proprietate.

Ultimul teren este situat în str. Livezilor 44 D şi a fost înregistrat la Cadastru cu numărul 3153215064, la 30 noiembrie 2007. În vara anului 2008, în timp ce încerca să comaseze cele două terenuri, pentru a ridica o construcţie, află că în plan geometric unul din cele două terenuri se suprapune cu un alt teren aflat în proprietatea administraţiei publice locale. Lotul primăriei avea un numar cadastral (3153215563) şi chiar adresă diferită – str. Livezilor, 46 C, dar, în realitate, era acelaşi cu lotul lui Dragomir. Imediat cum află de situaţia creată, Roman Dragomir solicită Consiliului Comunal Stăuceni examinarea cazului său şi anularea deciziei prin care lotul de teren, care se suprapunea cu lotul său, a intrat în proprietatea Primariei. A mers chiar personal la primarul satului Valentin Sâtnic, spunându-i despre confuzia care apăruse şi rugând ca problema să fie aplanată. Primarul a promis să remedieze situaţia, dar nu a urmat nicio reacţie din partea edililor locali. Aflând că în toamnă urmează să fie scoase la licitaţie mai multe terenuri care aparţin administraţiei publice locale, Dragomir apelează în judecată şi, la 6 august 2008, Judecătoria Râşcani aplică sechestru pe lotul cu pricina. Atât Primăria, cât şi Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău au fost înştiinţaţi despre decizia instanţei de judecată.

Cadastrul confirmă, Primăria se face că plouă

Oficiliul Cadastral Teritorial Chisinau confirmă, la 8 septembrie 2008, la solicitarea lui Roman Dragomir, că cele două terenuri se suprapun şi că iniţial au fost înregistrate ca bunuri imobile independente. Cadastrul recunoaşte că în baza coordonatelor prezentate, terenul Primăriei Stăuceni se suprapune cu altul care era deja înregistrat şi că „s-au comis greşeli la înregistrarea masivă şi care urmează a fi rectificate în conformitate cu legislaţia în vigoare”. Cu toate acestea şi în pofida faptului că exista şi sechestru, Primăria Stăuceni scoate la licitaţie terenul cu pricina şi, la 26 septembrie 2008, îl vinde unui alt cetăţean.

În jur de 40 de cetăţeni deposedaţi de proprietate

Şi acest caz nu este singurul. Un alt locuitor al Stăucenilor, Ion Zubco, ne-a spus că în cazul său, Primăria a procedat la fel. Deşi a sesizat primarul în mod repetat despre faptul că lotul pe care-l are în proprietate se suprapune cu altul, solicitând să fie amânată licitaţia până se clarifică lucrurile, Primăria a vândut terenul. Primarul mi-a replicat, spune Zubco, că acum are nevoie de bani şi că eu şi cu noul proprietar ne vom clarifica în judecată al cui e lotul. Zubco ne-a mai spus că în situaţia aceasta sunt cel puţin 40 de proprietari de terenuri pentru construcţii din Stăuceni. Unii au depus deja plângeri pe la procuratură, iar cei mulţi nici nu ştiu că terenurile lor au fost vândute. Oamenii descoperă încurcătura doar dacă comandă planul geometric al terenului.

Procuratura se înpotmoleşte

Procuratura Chişinău a înregistrat plângerea lui Roman Dragomir, dar se împiedică în propriile acţiuni. Ba decide că nu este motiv să înceapă urmărirea penală, ba anulează decizia de neîncepere a urmăririi penale, ba confirmă că primăria a scos abuziv la licitaţie lotul, întrucât a ştiut despre aplicarea sechestrului, ba îşi retrage afirmaţiile, menţionând că a greşit când a redactat răspunsul şi tot aşa. Ce să înţeleagă cetăţeanul care a venit la procuratură pentru că a fost privat de proprietatea sa, nu ştim.

Judecătorii – complici?

Nici în cazul justiţiei lucrurile nu stau mai bine. La 12 decembrie 2008, Judecătoria Râşcani anulează Decizia din 8 mai 2007, cu nr. 6-2, a Consiliului Comunal Stauceni prin care lotul care se suprapune cu cel al lui Roman Dragomir a intrat în posesia Primăriei Stăuceni. În urma recursului, în februarie 2009, cauza este trimisă după competenţă în Curtea de Apel, fiind preluată pentru examinare de chiar preşedintele Curţii de Apel A. Doga. Acesta stabileşte data examinării recursului pentru 11 februarie şi tot în aceeaşi zi se anulează Hotărârea Judecătoriei Râşcani din decembrie, cauza fiind trimisă spre o nouă examinare înapoi la Judecătoria Râşcani. Motivul acestei decizii – faptul că lotul deja a fost vândut unui alt cetăţean (!). Mai departe lucrurile merg cu o viteză uluitoare. La 26 februarie, Judecătoria Râşcani emite tocmai două hotârâri pe una şi aceeaşi cauză: în prima decide scoaterea de sub sechestru a lotului aflat în litigiu, pe motiv că „sunt necesare operaţiuni de concretizare a amplasării lotului dat confom planului geometric”. În ce constau acele operaţiuni nu ştim, dar nici nu vedem cum ar încurca acestora shechestrul pus pe lotul respectiv. Prin cea de a doua decizie se „dispune executarea imediată a încheierii” anterioare. Primăria, potrivit acestei decizii, „se obligă, până la examinarea litigiului în fond, să nu înstrăineze lotul de pământ litigios”. Roman Dragomir, care a solicitat aplicarea sechestrului şi care era în drept să fie înştiinţat despre aceste şedinţe de judecată sau cel puţin să i se aducă la cunoştinţă deciziile, ca să le poată ataca, aşa cum prevede legea, a aflat despre toate acestea tocmai peste 10 luni (!). Tot atunci avea să afle că decizia instanţei a fost înregistrată la Cadastru în ziua când a fost pronunţatâ, iar la 2 martie este înregistrat şi constractul de vânzare-cumpărare dintre Primăria Stăuceni şi noul cumpărător. Aceasta, în pofida faptului că primăria s-a obligat să nu înstrăineze lotul. În cazul dat, trezeşte dubii nu numai graba cu care s-au făcut toate acestea, dar şi faptul că noul cumpărător, care ştia despre litigiul în care se afla terenul, întrucât a participat şi la o şedinţă a judecăţii, totuşi a mers înainte şi a cumpărat terenul. Ale cui interese sunt puse în joc, nu ştim. Ştim însă cu siguranţă că lotul cu suprafaţa de 0.1 ha, care la licitaţie a fost vândut cu 180 mii de lei, la preţuri reale de piaţă costă între 50 şi 100 mii de euro, adică de cel puţn 10 ori mai mult. Roman Dragomir spune că primarul de Stăuceni i-ar fi spus în faţă că îi dă un teren în oricare alt loc, dar că pe acesta l-a promis unui ofiţer de la CCCEC. Primarul neagă aceaste afirmaţii.

Primarul neagă acuzaţiile şi dă vina pe predecesorul său

Vasile Sâtnic, primarul comunei Stăuceni, nu s-a arătat surprins când i-am solicitat explicaţii referitor la cazurile pe care le investigăm. El susţine că totul s-a făcut legal, în baza hotărârii Consiliului Comunal din 5 mai 2007, pe timpul când la conducerea primăriei se afla predecesorul său Ion Dragomir. Sâtnic spune că toate problemele au apărut, deoarece Dragomir a pierdut alegerile în 2007 şi nu se poate împăca cu aceasta. Pe de altă parte, vina pentru situaţia creată îi revine şi companiei care, în 2007, a făcut planurile geometrice ale terenurilor din comună, mai adăugă primarul.În acelaşi timp, el admite că s-ar fi putut comite anumite greşeli în gestionarea patrimoniului, inclusiv la licitarea anumitor terenuri, dar că acestea nu s-au făcut intenţionat, ci pentru că primăria are nevoie de surse băneşti pentru a acoperi multe necesităţi şi din această cauză a scos la licitaţie anumite terenuri, care, potrivit documentelor, erau ale administraţiei publice locale.

Fostul primar reclamă falsuri în actele publice

Ion Dragomir, care a fost primar al Stăucenilor timp de 20 de ani, are o altă versiune. El susţine, inclusiv cu probe, că în ultimii trei ani un şir de funcţionari din cadrul primăriei Stăuceni ar fi comis mai multe încălcări grave ale legislaţiei, în urma cărora au fost prejudiciaţi nu numai locuitorii comunei, dar şi statul. El spune că a descoperit falsurile întâmplător, când a fost citat la procuratură în legătură cu includerea în terenurile primăriei Stăuceni a unui lot de 1,89 ha care a fost în proprietatea Colegiului Naţional de Vinificaţie şi Viticultură (CNVV). „Drept probă mi s-a prezentat decizia Consiliului comunal cu nr. 6/2 din 8.05.2007, şi, în special, anexa nr.2. Mi-a atras atenţia că anexa este diferită de cea care a fost aprobată în mai 2007 şi că un şir de terenuri ale CNVV, ale persoanelor fizice şi juridice erau trecute în proprietatea administraţiei publice locale, declară Ion Dragomir. Atunci am înţeles de unde au apărut litigiile cu cetăţenii, spune el, precizând că toate loturile pe care şi le-a atribuit primăria au fost înregistrate la Cadastru după expirarea mandatului său de primar(24.06.2007). Pentru a demonstra procurorilor falsul, el a adus cel de al treilea exemplar al procesului verbal care se păstrează la primăria municipiului Chişinău şi care diferă de cel pe care l-a prezentat primăria Stăuceni. Originalul documentului a fost ridicat ulterior în mod oficial de către procurori. Fostul primar susţine că prin falsificarea documentului primaria a sustras terenuri din proprietatea statului şi din cea a sătenilor şi le-a vândut la preţuri simbolice unor persoane apropiate lui. De exemplu, toţi vecinii primarului V. Sâtnic au rămas fără terenurile lor şi doar un singur teren de 0.50 ha, care se afla chiar în mijlocul celorlalte, nu a fost trecut în proprietatea primăriei. Acesta aparţine, dupa cum am aflat, actualului primar al Stăucenilor. În acelaşi mod a fost vândut şi terenul cu suprafaţa de 1,89 ha (fostele sere ale CNVV), care acum face obiectul unor cercetări ale procurorilor. Terenul respectiv a fost vândut cu 3 mln de lei, după care urgent revândut şi pus în gaj, la o bancă din Chisinau, pentru un credit de 13 mln lei. În cazul dat, după cum am aflat, în joc sunt puse interesele unui membru al Consiliului local.

Organele de drept tac

Fostul primar al Stăucenilor este nedumerit de faptul că deşi a prezentat probe care dovedesc falsurile în actele publice, iar ca urmare a acestora a fost prejudiciat masiv statul, precum şi un şir de cetăţeni, organele de drept nu au întreprins nimic pentru a stopa acţiunile ilegale care au loc la Stăuceni. Primăria Stăuceni continuă să vândă la licitaţie terenuri, inclusiv ale cetăţenilor, ultima licitaţie având loc în luna decembrie 2009. El este nedumerit şi de faptul că nici Ministerul Agriculturii, care este proprietarul terenurilor CNVV, nu s-a revoltat pentru faptul că unele dintre acestea au fost trecute în mod abuziv în proprietatea primăriei Stăuceni şi vândute mai apoi unor persoane terţe.

CEDO şi dreptul la proprietate

Dreptul la proprietate este unul dintre cele mai des încălcate în ultimii ani în R. Moldova. Numai anul trecut Curtea a obligat Guvernul R. Moldova să plătească compensaţii în mărime de 2.112.549 euro. Conform unui raport al CEDO, cele mai multe încălcări depistate vizează articolele privind interzicerea torturii, protecţia proprietăţii şi dreptul la un recurs efectiv. Cea mai costisitoare hotărâre a fost adoptată în cazul Dacia SRL pentru încălcarea dreptului la proprietate, în care Guvernul de la Chişinău a fost impus să restituie reclamantului Hotelul „Dacia” din Chişinău sau să-i plătească 7.5 mln euro. Avalanşa de dosare abia urmează să vină, a declarat ministrul Justiţiei în cadrul unei şedinţe a Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie. De la începutul anului 2010, Guvernului Moldovei i s-au comunicat aproape în fiecare zi câte o cauză pusă pe rol la Curtea Europeană. În unele cazuri anumite datorii ale persoanelor juridice sau private devin ulterior datorii pe care trebuie să le achite statul din banii contribuabililor, a menţionat ministrul.

Investigatia a fost realizată în cadrul Campaniei media „Jurnaliştii pentru Drepturile Omului”, derulată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice, cu susţinerea Ambasadei SUA în Republica Moldova. Responsabilitatea pentru conţinutul articolului îi aparţine autorului.

Cornelia Cozonac, www.investigati.md