Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994
Available only in romanian

(Monitorul Oficial nr.1 din 18.08.1994, art.1)

 

NOI, reprezentanţii plenipotenţiari ai poporului Republicii Moldova, deputaţi în Parlament,

PORNIND  de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, exprimate prin proclamarea independenţei Republicii Moldova,

AVÎND în vedere continuitatea statalităţii poporului moldovenesc în contextul istoric şi etnic al devenirii lui ca naţiune,

NĂZUIND spre satisfacerea intereselor cetăţenilor de altă origine etnică, care împreună cu moldovenii constituie poporul Republicii Moldova,

CONSIDERÎND statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori supreme,

FIIND CONŞTIENŢI de responsabilitatea şi obligaţiile noastre faţă de generaţiile precedente, actuale şi viitoare,

REAFIRMÎND devotamentul nostru faţă de valorile general-umane, dorinţa de a trăi în pace şi bunăînţelegere cu toate popoarele lumii conform principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional,

adoptăm Constituţia Republicii Moldova, declarînd-o LEGE SUPREMĂ A SOCIETĂŢII ŞI A STATULUI.

Titlul I. PRINCIPII GENERALE

Articolul 1. Statul Republica Moldova

(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,  drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

Articolul 2. Suveranitatea şi puterea de stat

(1) Suveranitatea  naţională aparţine poporului Republicii  Moldova, care  o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative,  în formele stabilite de Constituţie.

(2) Nici o persoană  particulară,  nici o parte din popor, nici  un grup  social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.

Articolul 3. Teritoriul

(1) Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil.

(2) Frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele unanim recunoscute ale  dreptului internaţional.

Articolul 4. Drepturile şi libertăţile omului

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează  şi  se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica  Moldova  este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Articolul 5. Democraţia şi pluralismul politic

(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi  cu totalitarismul.

(2) Nici o ideologie  nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului.

Articolul 6. Separaţia şi colaborarea puterilor

În Republica  Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate   şi   colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Articolul 7. Constituţia, Lege Supremă

Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.

Articolul 8. Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

(1) Republica  Moldova  se  obligă să  respecte  Carta  Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional  conţinînd dispoziţii  contrare  Constituţiei va trebui precedată de o revizuire  a acesteia.

Articolul 9. Principiile fundamentale privind proprietatea

(1) Proprietatea  este  publică  şi privată. Ea  se  constituie  din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea  nu  poate fi folosită în detrimentul  drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa  loială  sînt factorii de bază ai economiei.

Articolul 10. Unitatea poporului şi dreptul la identitate

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii  Moldova. Republica Moldova  este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.

(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Articolul 11. Republica Moldova, stat neutru

(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă.

(2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.

Articolul 12. Simbolurile statului

(1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.

(2) Drapelul  de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt  dispuse  vertical,  în ordinea următoare, începînd  de  la  lance: albastru,  galben,  roşu. În centru, pe fîşia de culoare  galbenă,  este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.

(3) Stema de  Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat  pe orizontală  avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară -  albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu  opt raze.  Capul  de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci  petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut  sînt  de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei  acvile naturale  purtînd în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd  în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.

(4) Imnul de  Stat  al  Republicii Moldova se stabileşte  prin  lege organică.

(5) Drapelul, stema  şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de lege.

Articolul 13. Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi

(1) Limba de  stat  a Republicii Moldova este  limba  moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine.

(2) Statul recunoaşte  şi  protejează  dreptul la păstrarea,  la dezvoltarea  şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite  pe teritoriul ţării.

(3) Statul facilitează  studierea limbilor de circulaţie internaţională.

(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.

Articolul 14. Capitala

Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău.

Titlul II. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 15. Universalitatea

Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin  Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

Articolul 16. Egalitatea

(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor  publice,  fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau  de origine socială.

Articolul 17. Cetăţenia Republicii Moldova

(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Articolul 18. Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova

(1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atît în ţară, cît şi în străinătate.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.

Articolul 19. Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

(2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.

(3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 20. Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană  are  dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor  judecătoreşti  competente împotriva actelor  care  violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Articolul 21. Prezumţia nevinovăţiei

Orice persoană  acuzată de un delict este prezumată nevinovată  pînă cînd  vinovăţia  sa va fi dovedită în mod legal, în cursul  unui  proces judiciar  public,  în  cadrul căruia i s-au  asigurat  toate  garanţiile necesare apărării sale.

Articolul 22. Neretroactivitatea legii

Nimeni nu va  fi  condamnat  pentru acţiuni sau  omisiuni  care,  în momentul  comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va  aplica  nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era  aplicabilă  în momentul comiterii actului delictuos.

Articolul 23. Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

(1) Fiecare om   are  dreptul  să  i  se  recunoască  personalitatea juridică.

(2) Statul asigură  dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte  drepturile şi  îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile  toate legile şi alte acte normative.

Capitolul II. DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE   FUNDAMENTALE

Articolul 24. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu  moartea este abolită. Nimeni  nu  poate fi condamnat la o  asemenea pedeapsă şi nici executat.

Articolul 25. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.

(2) Percheziţionarea,  reţinerea  sau arestarea unei  persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu  poate depăşi  72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul  unui  mandat, emis de judecător,  pentru o  durată de cel  mult 30 de zile. Asupra legalităţii  mandatului  se poate depune recurs,  în condiţiile legii, în  instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul  arestării  poate fi  prelungit numai  de către judecător sau de către  instanţa  judecătorească,  în condiţiile legii, cel  mult pînă  la 12 luni.

(5) Celui reţinut  sau  arestat  i se aduc de îndată  la  cunoştinţă motivele  reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut. 

Articolul 26. Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul  procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul  în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.

Articolul 27. Dreptul la libera circulaţie

(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.

Articolul 28. Viaţa intimă, familială şi privată

Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.

Articolul 29. Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane  fără consimţămîntul acesteia.

(2) De la prevederile  alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:

a) pentru executarea  unui  mandat de arestare sau a  unei  hotărîri judecătoreşti;

b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii.

(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.

(4) Percheziţiile  în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.

Articolul 30. Secretul corespondenţei

(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile cînd această derogare este necesară în interesele securităţii  naţionale,   bunăstării economice a ţării,  ordinii  publice şi  în scopul prevenirii infracţiunilor.

Articolul 31. Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să  se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(2) Cultele religioase   sînt  libere  şi  se  organizează  potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(3) În relaţiile  dintre  cultele  religioase sînt  interzise  orice manifestări de învrăjbire.

(4) Cultele religioase  sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

Articolul 32. Libertatea opiniei şi a exprimării

(1) Oricărui  cetăţean  îi  este garantată  libertatea  gîndirii,  a opiniei,  precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea  exprimării  nu poate prejudicia onoarea,  demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sînt interzise  şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului  şi  a  poporului,  îndemnul la război  de  agresiune,  la  ură naţională,   rasială   sau  religioasă,  incitarea  la   discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

Articolul 33. Libertatea creaţiei

(1) Libertatea  creaţiei  artistice şi ştiinţifice  este  garantată. Creaţia nu este supusă cenzurii.

(2) Dreptul cetăţenilor  la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale  şi  morale ce apar în legătură cu diverse genuri  de  creaţie intelectuală sînt apărate de lege.

(3) Statul contribuie  la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei, naţionale şi mondiale.

Articolul 34. Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit.

(2) Autorităţile  publice, potrivit competenţelor ce le revin,  sînt obligate  să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra  treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la  informaţie  nu trebuie să prejudicieze  măsurile  de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele  de  informare  publică,  de  stat  sau  private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sînt supuse cenzurii.

Articolul 35. Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la  învăţătură  este asigurat prin învăţămîntul  general obligatoriu, prin  învăţămîntul  liceal  şi prin  cel  profesional,  prin învăţămîntul  superior,  precum  şi prin alte forme de instruire  şi  de perfecţionare.

(2) Statul asigură, în  condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor.

(3) Studierea   limbii  de  stat  se  asigură  în  instituţiile   de învăţămînt de toate gradele.

(4) Învăţămîntul de stat este gratuit.

(5) Instituţiile   de   învăţămînt,  inclusiv  cele  nestatale,   se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.

(6) Instituţiile  de  învăţămînt superior beneficiază de dreptul  la autonomie.

(7) Învăţămîntul  liceal,  profesional şi cel superior de stat  este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

(8) Statul asigură,  în condiţiile legii, libertatea  învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este laic.

(9) Dreptul prioritar  de  a  alege sfera de  instruire  a  copiilor revine părinţilor.

Articolul 36. Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura   sistemului  naţional  de  ocrotire  a  sănătăţii  şi mijloacele  de  protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a  persoanei  se stabilesc potrivit legii organice.

Articolul 37. Dreptul la un mediu înconjurător sănătos

(1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct  de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.

(2) Statul garantează  fiecărui  om dreptul la accesul liber  şi  la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor  alimentare şi a obiectelor de uz casnic.

(3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sînt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege.

(4) Persoanele  fizice şi juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii  şi  avutului  unei persoane ca urmare  a  unor  contravenţii ecologice.

Articolul 38. Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se  exprimă  prin  alegeri  libere, care au loc  în  mod  periodic  prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii  Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani,  împliniţi  pînă în ziua alegerilor inclusiv, excepţie  făcînd  cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de  a  fi aleşi le este garantat cetăţenilor  Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

Articolul 39. Dreptul la administrare

(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui  cetăţean  i se asigură, potrivit legii, accesul  la  o funcţie publică.

Articolul 40. Libertatea întrunirilor

Mitingurile,  demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau  orice alte  întruniri sînt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

Articolul 41. Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

(1) Cetăţenii  se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea  voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii.

(3) Statul asigură  respectarea drepturilor şi intereselor  legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.

(4) Partidele   şi  alte  organizaţii  social-politice  care,   prin scopurile  ori  prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii  Moldova  sînt neconstituţionale.

(5) Asociaţiile secrete sînt interzise.

(6) Activitatea  partidelor  constituite din cetăţeni  străini  este interzisă.

(7) Funcţiile  publice  ai  căror  titulari nu pot  face  parte  din partide se stabilesc prin lege organică.

Articolul 42. Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate

(1) Orice salariat  are  dreptul de a întemeia şi de a se afilia  la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

(2) Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu  statutele  lor,  în  condiţiile legii. Ele  contribuie  la  apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

Articolul 43. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,   instituirea  unui  salariu  minim  pe  economie,   repaosul săptămînal,  concediul  de odihnă plătit, prestarea muncii  în  condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la   negocieri   în  materie  de  muncă  şi   caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.

Articolul 44. Interzicerea muncii forţate

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Nu constituie muncă forţată:

a) serviciul  cu  caracter militar sau activităţile  desfăşurate  în locul  acestuia  de  cei  care, potrivit legii,  nu  satisfac  serviciul militar obligatoriu;

b) munca unei  persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile  impuse  în situaţia creată de calamităţi ori de  alt pericol,  precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile  normale, stabilite de lege.

Articolul 45. Dreptul la grevă

(1) Dreptul la  grevă  este  recunoscut. Grevele pot  fi  declanşate numai  în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter  economic şi social ale salariaţilor.

(2) Legea stabileşte  condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru declanşarea nelegitimă a grevelor.

Articolul 46. Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

(1) Dreptul la  proprietate  privată,  precum  şi  creanţele  asupra statului sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobîndită  licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.

(4) Bunurile  destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni  ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de  proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind  protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum  şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.

Articolul 47. Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

(1) Statul este  obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă  un nivel  de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui  şi familiei  lui,  cuprinzînd  hrana, îmbrăcămintea,  locuinţa,  îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii  au  dreptul  la  asigurare în  caz  de:  şomaj, boală, invaliditate,  văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere  a mijloacelor  de  subzistenţă, în  urma unor împrejurări  independente  de voinţa lor.

Articolul 48. Familia

(1) Familia constituie   elementul   natural   şi   fundamental   al societăţii  şi  are  dreptul  la ocrotire din  partea  societăţii  şi  a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi  femeie, pe  egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul  şi  îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile   de  încheiere,  de  desfacere  şi  de  nulitate   a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sînt  obligaţi  să aibă grijă de părinţi şi să le  acorde ajutor.

Articolul 49. Protecţia familiei şi a copiilor orfani

(1) Statul facilitează,  prin măsuri economice şi prin alte  măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte  maternitatea,  copiii  şi  tinerii,  stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările  privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor  orfani  şi  a  celor lipsiţi  de  ocrotirea  părinţilor  revin statului  şi  societăţii. Statul stimulează şi sprijină  activitatea  de binefacere faţă de aceşti copii.

Articolul 50. Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

(1) Mama şi copilul  au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii,  inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de  aceeaşi ocrotire socială.

(2) Copiii şi  tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

(3) Statul acordă  alocaţiile  necesare  pentru  copii  şi  ajutoare pentru  îngrijirea  copiilor  bolnavi  ori handicapaţi.  Alte  forme  de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin lege.

(4) Exploatarea  minorilor,  folosirea lor în activităţi care  le-ar dăuna  sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa  ori dezvoltarea normală sînt interzise.

(5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

Articolul 51. Protecţia persoanelor handicapate

(1) Persoanele  handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi  de  integrare socială.

(2) Nimeni nu  poate  fi supus nici unui tratament  medical  forţat, decît în cazurile prevăzute de lege.

Articolul 52. Dreptul de petiţionare

(1) Cetăţenii  au dreptul să se adreseze autorităţilor publice  prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile  legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

Articolul 53. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1) Persoana  vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un  act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate  prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

Articolul  54. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi  sau al unor libertăţi

(1)  În Republica Moldova nu  pot fi  adoptate legi  care ar suprima sau  ar diminua drepturile şi  libertăţile fundamentale ale omului  şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul  drepturilor şi  libertăţilor nu  poate fi  supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege,  care corespund  normelor unanim recunoscute ale dreptului  internaţional şi  sînt necesare în interesele securităţii  naţionale, integrităţii  teritoriale, bunăstării  economice a ţării, ordinii  publice, în scopul  prevenirii  tulburărilor în masă şi  infracţiunilor, protejării  drepturilor, libertăţilor şi  demnităţii  altor persoane, împiedicării  divulgării  informaţiilor confidenţiale sau  garantării  autorităţii şi imparţialităţii  justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să  fie proporţională cu situaţia care  a determinat-o şi  nu poate atinge existenţa dreptului  sau  a libertăţii.

Capitolul III. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

Articolul  55. Exercitarea  drepturilor şi a libertăţilor

Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să  încalce drepturile şi  libertăţile altora.

Articolul 56. Devotamentul faţă de ţară

(1) Devotamentul faţă de ţară este sacru.

(2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii,  răspund  de  îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor  ce  le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurămîntul cerut de ea.

Articolul 57. Apărarea Patriei

(1) Apărarea  Patriei  este un drept şi o datorie sfîntă a  fiecărui cetăţean.

(2) Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor  militare, destinate apărării  naţionale, pazei frontierei şi  menţinerii  ordinii publice, în condiţiile legii.

Articolul 58. Contribuţii financiare

(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul  legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă  a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte  prestaţii  sînt interzise, în afara celor  stabilite prin lege.

Articolul 59. Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor

Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie  a  fiecărui cetăţean.

Titlul III. AUTORITĂŢILE PUBLICE

Capitolul IV. PARLAMENTUL

Secţiunea 1. Organizare şi funcţionare

Articolul 60. Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

(1) Parlamentul  este  organul  reprezentativ  suprem  al  poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi.

Articolul 61. Alegerea Parlamentului

(1) Parlamentul  este ales prin vot universal, egal, direct,  secret şi liber exprimat.

(2) Modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor este stabilit prin lege organică.

(3) Alegerile  deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult  3 luni  de  la  expirarea mandatului sau de  la  dizolvarea  Parlamentului precedent.

Articolul 62. Validarea mandatului de deputat

Curtea Constituţională,  la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte validarea mandatului de deputat sau nevalidarea lui în  cazul încălcării legislaţiei electorale.

Articolul 63. Durata mandatului

(1) Parlamentul  este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate  fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

(2) Parlamentul   se   întruneşte,   la   convocarea   Preşedintelui Republicii Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri.

(3) Mandatul  Parlamentului se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noii componenţe.  În această perioadă nu  poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau  abrogate  legi organice.

(4) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise  pe ordinea  de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în  noul Parlament.

Articolul 64. Organizarea internă

(1) Structura,  organizarea  şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta.

(2) Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor   deputaţilor aleşi, pe durata mandatului Parlamentului.  El  poate fi revocat în orice moment prin vot secret  de către  Parlament  cu o majoritate de cel puţin două treimi din  voturile tuturor deputaţilor.

(3) Vicepreşedinţii se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor parlamentare.

Articolul 65. Caracterul public al şedinţelor

(1) Şedinţele Parlamentului sînt publice.

(2) Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie închise.

Articolul 66. Atribuţiile de bază

Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni;

b) declară referendumuri;

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

d) aprobă direcţiile  principale ale politicii interne şi externe a statului;

e) aprobă doctrina militară a statului;

f) exercită controlul  parlamentar  asupra  puterii  executive,  sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie;

g) ratifică,  denunţă,  suspendă  şi  anulează  acţiunea  tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova;

h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;

i) exercită controlul   asupra  acordării  împrumuturilor  de  stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;

j) alege şi numeşte  persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;

k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;

l) declară mobilizarea parţială sau generală;

m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;

n) iniţiază cercetarea  şi audierea oricăror chestiuni ce se  referă la interesele societăţii;

o) suspendă activitatea  organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege;

p) adoptă acte privind amnistia;

r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.

Articolul 67. Sesiuni

(1) Parlamentul  se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune  începe  în  luna februarie şi nu poate depăşi  sfîrşitul  lunii iulie.  A  doua  sesiune începe în luna septembrie şi  nu  poate  depăşi sfîrşitul lunii decembrie.

(2) Parlamentul  se  întruneşte  şi  în  sesiuni  extraordinare  sau speciale,  la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a  Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi.

Secţiunea a 2-a. Statutul deputaţilor

Articolul 68. Mandatul reprezentativ

(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

Articolul 69. Mandatul deputaţilor

(1) Deputaţii intră în exerciţiul mandatului sub condiţia validării.

(2) Calitatea  de  deputat  încetează la data  întrunirii  legale  a Parlamentului  nou ales, în caz de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces.

Articolul 70. Incompatibilităţi şi imunităţi

(1) Calitatea  de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

(3) Deputatul nu poate fi reţinut,arestat,percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă,sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.

Articolul 71. Independenţa opiniilor

Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la  răspundere  juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.

Secţiunea a 3-a. Legiferarea

Articolul 72. Categorii de legi

(1) Parlamentul  adoptă legi constituţionale, legi organice şi  legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral;

b) organizarea şi desfăşurarea referendumului;

c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului;

d) organizarea şi funcţionarea Guvernului;

c) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

f) organizarea  administraţiei  locale,  a teritoriului,  precum  şi regimul general privind autonomia locală;

g) organizarea şi funcţionarea partidelor politice;

h) modul de stabilire a zonei economice exclusive;

i) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

j) regimul general  privind  raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială;

k) organizarea generală a învăţămîntului;

l) regimul general al cultelor religioase;

m) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;

n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

o) acordarea amnistiei şi graţierii;

p) celelalte  domenii  pentru  care,  în  Constituţie, se  prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

(4) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice.

Articolul  73. Iniţiativa legislativă

Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii  Moldova, Guvernului,  Adunării  Populare a unităţii  teritoriale autonome Găgăuzia.

Articolul 74. Adoptarea legilor şi a hotărîrilor

(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi după cel puţin două lecturi.

(2) Legile ordinare  şi  hotărîrile se adoptă cu  votul  majorităţii deputaţilor prezenţi.

(3) Proiectele  de lege prezentate de Guvern, precum şi  propunerile legislative  ale  deputaţilor  acceptate  de acesta  sînt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură  de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

(4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova.

Articolul 75. Referendumul

(1) Cele mai  importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului.

(2) Hotărîrile adoptate  potrivit   rezultatelor   referendumului republican au putere juridică supremă.

Articolul 76. Intrarea în vigoare a legii

Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în  vigoare  la  data  publicării sau la data prevăzută  în  textul  ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.

Capitolul V. PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 77. Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului

(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,   independenţei  naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.

Articolul 78. Alegerea Preşedintelui

(1) Preşedintele  Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.

(2) Poate fi  ales Preşedinte al Republicii Moldova  cetăţeanul cu drept  de  vot  care  are 40 de ani împliniţi, a  locuit  sau  locuieşte permanent  pe  teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10  ani  şi posedă limba de stat.

(3) Este ales  candidatul  care a obţinut votul a trei  cincimi  din numărul  deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit  numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi  candidaţi  stabiliţi  în ordinea numărului descrescător  de  voturi obţinute în primul tur.

(4) Dacă şi în  turul  al  doilea  nici un candidat  nu  va  întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.

(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul  şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.

(6) Procedura  de  alegere a Preşedintelui Republicii  Moldova  este stabilită prin lege organică.

Articolul 79. Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională.

(2) Candidatul  a  cărui  alegere  a fost validată  depune  în  faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cel tîrziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurămînt:

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale   omului, suveranitatea,  independenţa,  unitatea  şi integritatea  teritorială  a Moldovei".

Articolul 80. Durata mandatului

(1) Mandatul  Preşedintelui  Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului.

(2) Preşedintele  Republicii  Moldova îşi exercită mandatul pînă  la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales.

(3) Mandatul  Preşedintelui  Republicii Moldova poate fi  prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

(4) Nici o persoană  nu  poate  îndeplini funcţia de  Preşedinte  al Republicii Moldova decît pentru cel mult două mandate consecutive.

Articolul 81. Incompatibilităţi şi imunităţi

(1) Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite.

(2) Preşedintele  Republicii  Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi tras  la  răspundere juridică pentru  opiniile  exprimate în exercitarea mandatului.

(3) Parlamentul  poate  hotărî punerea sub acuzare  a  Preşedintelui Republicii  Moldova,  cu  votul  a cel puţin  două  treimi  din  numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvîrşeşte o infracţiune. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept la data rămînerii  definitive  a sentinţei de condamnare.

Articolul 82. Numirea Guvernului

(1) După consultarea majorităţii parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

Articolul 83. Participarea la şedinţele Guvernului. Consultarea Guvernului

(1) Preşedintele Republicii Moldova poate lua parte la şedinţele Guvernului. El prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

(2) Preşedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul în probleme urgente şi de importanţă deosebită.

Articolul 84. Mesaje

(1) Preşedintele  Republicii  Moldova poate lua parte la lucrările Parlamentului.

(2) Preşedintele  Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii.

Articolul 85. Dizolvarea Parlamentului

(1) În cazul  imposibilităţii  formării Guvernului sau  al  blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să  dizolve Parlamentul.

(2) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul  de încredere  pentru  formarea  Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima  solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două  solicitări de investitură.

(3) În cursul  unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în  ultimele 6  luni ale mandatului Preşedintelui  Republicii  Moldova,  cu  excepţia  cazului prevăzut  la  articolul 78 alineatul (5), şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.

Articolul 86. Atribuţii în domeniul politicii externe

(1) Preşedintele  Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri,  încheie tratate internaţionale în numele Republicii  Moldova şi  le  prezintă,  în  modul şi în termenul  stabilit  prin  lege,  spre ratificare Parlamentului.

(2) Preşedintele   Republicii  Moldova,  la  propunerea  Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi  aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului  misiunilor diplomatice.

(3) Preşedintele Republicii Moldova  primeşte scrisorile de acreditare  şi  de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici  ai  altor state în Republica Moldova.

Articolul 87. Atribuţii în domeniul apărării

(1) Preşedintele  Republicii  Moldova  este  comandantul  suprem  al forţelor armate.

(2) Preşedintele  Republicii  Moldova  poate declara,  cu  aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală.

(3) În caz de   agresiune   armată   îndreptată   împotriva   ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară  stare  de  război  şi  le  aduce,  neîntîrziat,  la  cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) Preşedintele  Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.

Articolul 88. Alte atribuţii

Preşedintele   Republicii   Moldova  îndeplineşte  şi următoarele atribuţii:

a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;

b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;

c) soluţionează  problemele  cetăţeniei Republicii Moldova şi  acordă azil politic;

d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

e) acordă graţiere individuală;

f) poate cere  poporului  să-şi  exprime,  prin  referendum,  voinţa asupra problemelor de interes naţional;

g) acordă ranguri diplomatice;

h) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor  categorii  de  funcţionari,  în condiţiile legii;

i) suspendă actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a Curţii Constituţionale;

j) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.

Articolul 89. Demiterea

(1) În cazul  săvîrşirii  unor fapte prin care  încalcă  prevederile Constituţiei,  Preşedintele  Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul deputaţilor aleşi.

(2) Propunerea  de demitere poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce neîntîrziat la  cunoştinţa  Preşedintelui Republicii  Moldova.  Preşedintele  poate  da  Parlamentului  şi  Curţii Constituţionale explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

Articolul 90. Vacanţa funcţiei

(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie,  de  demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) Cererea de  demisie  a  Preşedintelui  Republicii  Moldova  este prezentată Parlamentului, care se pronunţă asupra ei.

(3) Imposibilitatea  exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile de  către  Preşedintele  Republicii Moldova este  confirmată  de  Curtea Constituţională în termen de 30 zile de la sesizare.

(4) În termen  de  2  luni de la data la care a  intervenit  vacanţa funcţiei  de  Preşedinte  al  Republicii Moldova, se  vor  organiza,  în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte.

Articolul 91. Interimatul funcţiei

Dacă funcţia  de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă  Preşedintele  este  demis ori dacă se  află  în  imposibilitatea temporară  de  a-şi  exercita atribuţiile, interimatul  se  asigură,  în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru.

Articolul 92. Răspunderea Preşedintelui interimar

Dacă persoana  care  asigură interimatul funcţiei de  Preşedinte  al Republicii  Moldova săvîrşeşte fapte grave, prin care încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 89 alineatul (1) şi articolul 91.

Articolul 93. Promulgarea legilor

(1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.

(2) Preşedintele  Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are  obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două saptămîni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.

Articolul 94. Actele Preşedintelui

(1) În exercitarea   atribuţiilor   sale,  Preşedintele   Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului.  Decretele  se  publică  în Monitorul  Oficial  al  Republicii Moldova.

(2) Decretele  emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor  sale prevăzute  în  articolul 86 alineatul (2), articolul 87 alineatele  (2), (3) şi (4) se contrasemnează de către Primul-ministru.

Articolul 95. Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui, indemnizaţia şi alte drepturi

(1) Resursele  financiare  ale aparatului  Preşedintelui  Republicii Moldova  se  aprobă,  la propunerea acestuia, de către Parlament  şi  se includ în bugetul de stat.

(2) Indemnizaţia  şi  alte  drepturi  ale  Preşedintelui  Republicii Moldova se stabilesc prin lege.

Capitolul VI. GUVERNUL

Articolul 96. Rolul

(1) Guvernul  asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

(2) În exercitarea  atribuţiilor,  Guvernul se conduce de  programul său de activitate, acceptat de Parlament.

Articolul 97. Structura

Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.

Articolul 98. Învestitura

(1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un  candidat   pentru   funcţia   de Prim-ministru.

(2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15  zile  de  la desemnare, votul de încredere al  Parlamentului  asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului.  Acesta acordă încredere Guvernului cu votul  majorităţii deputaţilor aleşi.

(4) În baza votului  de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.

(5) Guvernul   îşi   exercită   atribuţiile   din   ziua   depunerii jurămîntului  de  către  membrii lui în  faţa  Preşedintelui  Republicii Moldova.

(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă  şi  numeşte,  la  propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.

Articolul 99. Incompatibilităţi

(1) Funcţia de   membru   al   Guvernului  este   incompatibilă   cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite.

(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

Articolul 100. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului

Funcţia de membru  al  Guvernului  încetează în caz de  demisie, de revocare, de incompatibilitate sau de deces.

Articolul 101. Prim-ministrul

(1) Prim-ministrul   conduce  Guvernul  şi  coordonează  activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin.

(2) În cazul   imposibilităţii  Prim-ministrului  de  a-şi  exercita atribuţiile  sau  în cazul decesului acestuia,  Preşedintele  Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă  la  formarea  noului Guvern.  Interimatul  pe  perioada imposibilităţii  exercitării atribuţiilor încetează, dacă Prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern.

(3) În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern

Articolul 102. Actele Guvernului

(1) Guvernul adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

(3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 1062.

(4) Hotărîrile  şi  ordonanţele  adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în  executare şi se publică în Monitorul  Oficial  al  Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau ordonanţei.

(5) Dispoziţiile   se  emit  de  Prim-ministru  pentru   organizarea activităţii interne a Guvernului. 

Articolul 103. Încetarea mandatului

(1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la data validării alegerilor pentru un nou Parlament.

(2) Guvernul,  în  cazul exprimării votului de neîncredere de  către Parlament,  al  demisiei Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte  numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern.

Capitolul VII. RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL

Articolul 104. Informarea Parlamentului

(1) Guvernul  este  responsabil  în faţa Parlamentului  şi  prezintă informaţiile  şi  documentele  cerute de acesta, de comisiile lui  şi  de deputaţi.

(2) Membrii Guvernului  au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

Articolul 105. Întrebări şi interpelări

(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi.

(2) Parlamentul  poate  adopta  o moţiune prin  care  să-şi  exprime poziţia faţă de obiectul interpelării.

Articolul 106. Exprimarea neîncrederii

(1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor.

(2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în Parlament.

Articolul 1061. Angajarea răspunderii Guvernului

(1) Guvernul  îşi  poate  angaja răspunderea în  faţa  Parlamentului asupra  unui  program,  unei declaraţii de politică  generală  sau  unui proiect de lege.

(2) Guvernul  este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în  termen de  3  zile  de  la prezentarea  programului,  declaraţiei  de  politică generală   sau  proiectului  de  lege,  a  fost  votată  în   condiţiile articolului 106.

(3) Dacă Guvernul   nu  a  fost  demis  potrivit  alineatului   (2), proiectul  de  lege  prezentat se consideră adoptat, iar  programul  sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

Articolul 1062. Delegarea legislativă

(1) În vederea  realizării programului de activitate al  Guvernului, Parlamentul  poate  adopta, la propunerea acestuia, o lege  specială  de abilitare  a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu  fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de  abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul  şi data pînă la care se pot emite ordonanţe.

(3) Ordonanţele  intră  în  vigoare la data publicării,  fără  a  fi promulgate.

(4) Dacă legea  de abilitare o cere, ordonanţele se supun  aprobării Parlamentului. Proiectul  de  lege privind  aprobarea  ordonanţelor  se prezintă  în  termenul  stabilit în legea  de  abilitare.  Nerespectarea acestui  termen atrage încetarea efectelor ordonanţei. Dacă  Parlamentul nu  respinge  proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor,  acestea rămîn în vigoare.

(5) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.

Capitolul VIII. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Articolul 107. Administraţia publică centrală de specialitate

(1) Organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului,  hotărîrile şi  dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării  economiei  şi  în  alte  domenii  care  nu  intră nemijlocit  în  atribuţiile ministerelor, se înfiinţează,  în  condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.

Articolul 108. Forţele armate

(1) Forţele armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea  suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică.

Articolul 109. Principiile de bază ale administrării publice locale

(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale  descentralizării serviciilor  publice,  ale eligibilităţii  autorităţilor  administraţiei publice  locale  şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale  de interes deosebit.

(2) Autonomia  priveşte  atît  organizarea   şi   funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea  principiilor  enunţate nu poate afecta caracterul  de stat unitar.

Articolul  110. Organizarea administrativ-teritorială

(1) Teritoriul  Republicii  Moldova este organizat,  sub aspect administrativ, în sate,  oraşe,  raioane şi  unitatea teritorială  autonomă  Găgăuzia.  În condiţiile legii,  unele oraşe pot fi  declarate municipii.

(2)  Localităţilor din stînga Nistrului  le pot fi  atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie în conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică.

(3) Statutul capitalei  Republicii  Moldova oraşul Chişinău  se reglementează  prin lege organică.

Articolul  111. Unitatea teritorială  autonomă  Găgăuzia

(1)  Găgăuzia este o  unitate teritorială  autonomă  cu  un statut special care, fiind o formă  de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi  inalienabilă  a Republicii  Moldova şi  soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei  sale,  potrivit prevederilor Constituţiei  Republicii  Moldova, în interesul  întregii  populaţii, problemele cu  caracter politic, economic şi cultural.

(2)   Pe teritoriul  unităţii  teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi  legislaţia Republicii  Moldova.  

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează  organe reprezentative şi  executive potrivit legii.

(4) Pămîntul,  subsolul,  apele, regnul  vegetal şi cel  animal,  alte resurse naturale aflate pe teritoriul  unităţii  teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează  în conformitate cu  normele stabilite în legea care reglementează  statutul  special  al  Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării  legislaţiei  Republicii  Moldova în unitatea teritorială  autonomă  Găgăuzia se exercită  de Guvern,  în condiţiile legii.

(7)   Legea organică  care reglementează statutul special al unităţii  teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul  a trei cincimi din numărul  deputaţilor aleşi în Parlament.

Articolul 112. Autorităţile săteşti şi orăşeneşti

(1) Autorităţile  administraţiei  publice,  prin  care  se  exercită autonomia  locală  în sate şi în oraşe, sînt consiliile locale alese  şi primarii aleşi.

(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.

(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi  a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este stabilit de lege.

Articolul 113. Consiliul raional

(1) Consiliul raional coordonează activitatea consiliilor săteşti şi orăşeneşti în vederea realizării serviciilor publice de interes raional.

(2) Consiliul raional este ales şi funcţionează în condiţiile legii.

(3) Raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în   rezolvarea problemelor comune.

Capitolul IX. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ

Secţiunea 1. Instanţele judecătoreşti

Articolul 114. Înfăptuirea justiţiei

Justiţia se înfăptuieşte   în  numele  legii  numai  de   instanţele judecătoreşti.

Articolul 115. Instanţele judecătoreşti

(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea  instanţelor  judecătoreşti, competenţa acestora  şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică.

Articolul 116. Statutul judecătorilor

(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit în condiţiile legii.

(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani.

(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

(5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

Articolul 117. Caracterul public al dezbaterilor judiciare

În toate instanţele   judecătoreşti   şedinţele  de  judecată   sînt publice.  Judecarea  proceselor  în şedinţă închisă se admite  numai  în cazurile  stabilite  prin  lege,  cu respectarea  tuturor  regulilor  de procedură.

Articolul 118. Limba de procedură şi dreptul la interpret

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.

(2) Persoanele  care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.

(3) În condiţiile  legii,  procedura judiciară se poate  efectua  şi într-o  limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care  participă la proces.

Articolul 119. Folosirea căilor de atac

Împotriva hotărîrilor  judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Articolul 120. Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri judecătoreşti definitive

Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum  şi   colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.

Articolul 121. Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, indemnizaţia şi alte drepturi

(1) Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament şi sînt incluse în bugetul de stat.

(2) Indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sînt stabilite prin lege.

(3) Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor

Secţiunea a 2-a. Consiliul Superior al Magistraturii

Articolul 122. Componenţa

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.

Articolul 123. Atribuţiile

(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.

Secţiunea a 3-a. Procuratura

Articolul 124. Atribuţiile şi structura

(1) Procuratura  reprezintă  interesele generale ale  societăţii  şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce   şi   exercită  urmărirea  penală,  reprezintă  învinuirea   în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

(2) Sistemul  organelor Procuraturii cuprinde Procuratura  Generală, procuraturile teritoriale şi procuraturile specializate.

(3) Organizarea,  competenţa  şi modul de desfăşurare a  activităţii Procuraturii sînt stabilite prin lege.

Articolul 125. Mandatul procurorilor

(1) Procurorul  General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia.

(2) Procurorii  ierarhic inferiori sînt numiţi de Procurorul General şi îi sînt subordonaţi.

(3) Mandatul procurorilor este de 5 ani.

(4) Funcţia de  procuror  este incompatibilă cu orice  altă  funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(5) În exercitarea mandatului procurorii se supun numai legii.

T i t l u l  IV. ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE

Articolul 126. Economia

(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială,  bazată  pe  proprietatea privată şi pe  proprietatea  publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei  loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării  tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea   intereselor  naţionale  în  activitatea   economică, financiară şi valutară;

d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;

e) exploatarea  raţională  a  pămîntului  şi  a  celorlalte  resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;

f) refacerea   şi   protecţia  mediului  înconjurător,   precum   şi menţinerea echilibrului ecologic;

g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;

h) inviolabilitatea  investiţiilor  persoanelor fizice şi  juridice, inclusiv străine.

Articolul 127. Proprietatea

(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea    publică   aparţine   statului   sau   unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile  de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi  pădurile  folosite în interes public, resursele naturale  ale  zonei economice  şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte  bunuri  stabilite de lege, fac obiectul exclusiv  al  proprietăţii publice.

Articolul 128. Proprietatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor

(1) În Republica  Moldova este ocrotită proprietatea altor state,  a organizaţiilor internaţionale, a cetăţenilor străini şi a apatrizilor.

(2) Modul şi  condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor  fizice  şi juridice străine, precum şi al  apatrizilor,  pe teritoriul Republicii Moldova sînt reglementate prin lege.

Articolul 129. Activitatea economică externă

(1) Parlamentul   aprobă   direcţiile  principale  ale   activităţii economice  externe, principiile utilizării împrumuturilor şi  creditelor străine.

(2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică  externă,  promovează politica liberului schimb  sau  politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale.

Articolul 130. Sistemul financiar-creditar

(1) Formarea,  administrarea,  utilizarea  şi  controlul  resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.

(2) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc.

(3) Dreptul exclusiv  la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova. Emisia se efectuează conform deciziei Parlamentului.

Articolul 131. Bugetul public naţional

(1) Bugetul public   naţional  cuprinde  bugetul  de  stat,  bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor.

(2) Guvernul   elaborează  anual  proiectul  bugetului  de  stat  şi bugetului  asigurărilor  sociale  de stat, pe care le  supune,  separat, aprobării  Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar,  el se prezintă spre aprobare Parlamentului.

(3) Dacă bugetul  de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au  fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de  expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor  sociale  de stat ale anului precedent, pînă  la  adoptarea noilor bugete.

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare  sau  împrumuturilor,  precum  şi majorarea  sau  reducerea cheltuielilor bugetare pot fi  adoptate  numai după ce sînt acceptate de Guvern.

(5) Bugetele  raioanelor,  oraşelor  şi satelor  se  elaborează,  se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(6) Nici o cheltuială  bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de finanţare.

Articolul 132. Sistemul fiscal

(1) Impozitele,  taxele  şi orice venituri ale bugetului de stat  şi ale  bugetului  asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor  raioanelor, oraşelor   şi   satelor  se  stabilesc,  conform  legii,   de   organele reprezentative respective.

(2) Orice alte prestări sînt interzise.

Articolul 133. Curtea de Conturi

(1) Curtea de  Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice.

(2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri.

(3) Preşedintele  Curţii  de  Conturi este numit  de  Parlament,  la propunerea  Preşedintelui  acestuia, pentru un termen de 5 ani.  Membrii Curţii sînt numiţi de Parlament, la propunerea Preşedintelui acesteia.

(4) Curtea de  Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice.

(5) Alte atribuţii,  precum şi modul de organizare şi funcţionare  a Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege organică.

T i t l u l  V. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Articolul 134. Statutul

(1) Curtea Constituţională  este  unica  autoritate  de  jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

(2) Curtea Constituţională   este   independentă   de   orice   altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

(3) Curtea Constituţională   garantează   supremaţia   Constituţiei, asigură  realizarea  principiului  separării puterii de stat  în  putere legislativă,  putere  executivă şi putere judecătorească  şi  garantează responsabilitatea  statului  faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă  de stat.

Articolul 135. Atribuţiile

(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la  sesizare,  controlul  constituţionalităţii  legilor şi hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a  hotărîrilor  şi  ordonanţelor  Guvernului,  precum  şi  a  tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) interpretează Constituţia;

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;

e) confirmă rezultatele  alegerii  Parlamentului şi a  Preşedintelui Republicii Moldova;

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea  Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei  de Preşedinte,  precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii  Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

h) hotărăşte  asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.

(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea Constituţională.

Articolul 136. Structura

(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.

(2) Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Judecătorii   Curtii  Constituţionale  aleg,  prin  vot  secret, preşedintele acesteia.

Articolul 137. Independenţa

Judecătorii Curţii Constituţionale  sînt  inamovibili  pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.

Articolul 138. Condiţiile pentru numire

Judecătorii Curţii  Constituţionale  trebuie  să  aibă  o  pregătire juridică  superioară,  o înaltă competenţă profesională şi o vechime  de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţămîntul juridic sau în activitatea ştiinţifică.

Articolul 139. Incompatibilităţi

Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare  altă  funcţie  publică  sau  privată  retribuită,  cu  excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

Articolul 140. Hotărîrile Curţii Constituţionale

(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule, din  momentul  adoptării  hotărîrii  corespunzătoare  a   Curţii Constituţionale.

(2) Hotărîrile  Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot  fi atacate.

T i t l u l  VI. REVIZUIREA CONSTITUŢIEI

Articolul 141. Iniţiativa revizuirii

(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept  de vot. Cetăţeni care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină  din cel puţin jumătate din unităţile  administrativ-teritoriale de  nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate  cel puţin 20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative;

b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;

c) Guvern.

(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători.

Articolul 142. Limitele revizuirii

(1) Dispoziţiile  privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului,  pot  fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum,  cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire  nu  poate  fi  făcută, dacă  are  ca  rezultat suprimarea  drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia  nu poate fi revizuită pe durata stării de  urgenţă, de asediu şi de război.

Articolul 143. Legea privind modificarea Constituţiei

(1) Parlamentul  este  în  drept  să adopte o  lege  cu  privire  la modificarea  Constituţiei  după cel puţin 6 luni de la data  prezentării iniţiativei  corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi  din deputaţi.

(2) Dacă, de la  prezentarea  iniţiativei cu privire  la  modificarea Constituţiei,  Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.

T i t l u l  VII. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul I

(1) Prezenta  Constituţie este adoptată de Parlament şi se  promulgă de către Preşedintele Republicii Moldova în termen de 3 zile.

(2) Constituţia  Republicii  Moldova intră în vigoare la  27 august 1994. La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978, cu modificările şi completările ulterioare, este în întregime abrogată.

Articolul II

(1) Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii.

(2) Comisiile  permanente  ale Parlamentului, Guvernul,  în  decursul unui  an  de  la data  intrării în vigoare a prezentei  Constituţii,  vor examina conformitatea  legislaţiei  cu  Constituţia  şi  vor  prezenta Parlamentului propunerile respective.

Articolul III

(1) Instituţiile  de  stat, existente la data intrării în vigoare a prezentei  Constituţii,  rămîn  în funcţiune pînă la  constituirea  unor instituţii noi.

(2) Parlamentul, constituit din 104 deputaţi, aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,  în  condiţiile pluralismului  politic şi  pluripartidismului,  conform  Legii  din  14 octombrie  1993 privind alegerea Parlamentului, rămîne în funcţiune pînă la  expirarea  mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute  în  prezenta Constituţie.

(3) Preşedintele Republicii Moldova, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului,  pe  un  termen  de  5 ani,  conform  Legii  din  18 septembrie 1991 cu privire la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, rămîne  în  funcţiune  pînă la expirarea mandatului pentru care  a  fost ales, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(4) Guvernul,  învestit  în  funcţie de către Parlament,  rămîne  în exercitarea  împuternicirilor pînă la expirarea mandatului, cu  excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(5) Organele  locale  ale puterii de stat şi ale  administraţiei  de stat rămîn în exercitarea împuternicirilor pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(6) Asupra judecătorilor care, la data  intrării  în  vigoare  a prezentei Constituţii, au o vechime în muncă în judecătorii de cel puţin 5 ani, se răsfrînge principiul inamovibilităţii, conform articolului 116 alineatul (1), printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme.

(7) În decursul  a 2 ani de la data intrării în vigoare a  prezentei Constituţii,  sistemul instanţelor judecătoreşti va fi reorganizat, prin lege, conform articolului 115.

Articolul IV

Prevederile articolului 25 alineatul  (4), ce ţin de termenul arestării,  nu se răsfrîng, pînă la 1 ianuarie 1995, asupra  persoanelor care au  comis infracţiuni grave prevăzute de articolul 71 din Codul penal.*

_______________________________

*Aprobat prin Legea din 24 martie 1961

Articolul V

(1) În decursul  a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii se înfiinţează Curtea Constituţională şi Curtea de Conturi.

(2) În prima componenţă a Curţii Constituţionale judecătorii din partea Consiliului Superior al Magistraturii sînt numiţi în funcţie  de adunarea  generală a judecătorilor populari şi a membrilor  Judecătoriei Supreme.

Articolul VI

Pînă la înfiinţarea Curţii Constituţionale, cazurile prevăzute în articolul 135 al prezentei Constituţii pot fi soluţionate, din iniţiativa Parlamentului, de către Judecătoria Supremă.

Articolul VII

(1) Legea din  1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite  pe teritoriul Republicii Moldova rămîne în vigoare în măsura în care nu contravine prezentei Constituţii.

(2) Sus-numita  lege  poate fi modificată în decursul a 7 ani de  la data  intrării în vigoare a prezentei Constituţii, cu votul a cel  puţin două treimi din deputaţi.

Articolul VIII

Titlul VII, Dispoziţii  finale  şi tranzitorii, se  consideră  parte integrantă a prezentei Constituţii şi reglementează problemele ce ţin de intrarea ei în vigoare.