La 30 noiembrie 2023, Transparency International-Moldova a prezentat rezultatele unui nou sondaj al APC privind comunicarea cu Curtea de Conturi, profesionalismul, integritatea auditorilor şi implementarea recomandărilor Curţii. La eveniment au fost prezenți atât reprezentanți ai CCRM, cât și ai entităților auditate: ministere şi entităţi din subordine. După prezentarea rezultatelor, participanții au concluzionat că o comunicare eficientă între Curtea de Conturi și entitățile auditate este crucială pentru buna funcționare a sistemului financiar și pentru asigurarea transparenței și responsabilității în gestionarea resurselor publice.

Experta TI-Moldova, autoarea Studiului, Ianina Spinei, a specificat că la baza sondajului a fost un chestionar adresat conducerii entităţilor publice şi responsabililor de comunicarea cu CCRM. Chestionarul a fost dezvoltat în comun cu CCRM și testat în APC, fiind desfăşurat în perioada 10 septembrie – 30 octombrie 2023, la el participând reprezentanți ai 20 APC (ministere şi entităţi din subordine). Perioada de timp vizată în sondaj a fost anul 2022 – septembrie 2023.

Printre recomandările expertei în cadrul evenimentului au fost ca reprezentanții Cancelariei de Stat și cei de la CCRM să mențină un schimb de experienţă între entităţile publice la subiectul implementării recomandărilor auditorilor, fiind promovate bune practici. De asemnenea, Ianina Spinei a recomandat elaborarea şi aplicarea unor reguli interne de comunicare cu auditorii CCRM de către entităţile publice care nu dispun de asemenea reguli, remiterea acestor documente entităților din subordine pentru informare.

Rezultatele succinte ale sondajului

Existența regulilor interne privind comunicarea cu CCRM  și a responsabililor de acest proces. Deși acum trei ani APC li s-a recomandat să elaboreze și aplice reguli interne care ar asigura şi facilita comunicarea cu CCRM[1], în prezent doar 44% din respondenţi relevă că entitatea în care activează dispune de atare reguli. Circa 2/3 din respondenţi susţin că în cadrul entităţii publice există o subdiviziune/persoană responsabilă de comunicarea cu CCRM. Comparativ cu sondajul anterior (2021), ponderea respondenţilor care confirmă existența regulilor interne de comunicare cu CCRM, precum și desemnarea responsabililor de acest proces a scăzut, o eventuală explicație ar fi fluctuația de cadre și informarea insuficientă, în unele entități publice, a persoanelor antrenate în comunicarea cu CCRM. 

Informarea APC despre informațiile care trebuie prezentate în timpul misiunilor de audit. Deși circa 2/3 din respondenţi au remarcat că auditorii Curţii i-au informat pe deplin despre informaţiile şi documentele care urmau să le prezinte, 1/3 din respondenţi consideră că au fost informaţi parţial şi n-au fost informați deloc. Comparativ cu 2021, ponderea respondenţilor care susţin că au fost informaţi pe deplin s-a redus. În opinia unor respondenţi, auditorii solicită documente în exces, iar întrucât volumul de muncă este mare şi echipamentul învechit, procesul de copiere şi expediere a informaţiilor ocupă foarte mult timp.

Eventuale nereguli/abateri identificate pe parcursul misiunilor de audit extern. Aproape ¾ din respondenţi susțin că auditorii au identificat nereguli/abateri în activitatea entității publice, 7%  –  că nereguli n-au fost identificate, iar 18%  au evitat să răspundă la întrebare. Circa 40 % din respondenţii care au confirmat identificarea neregulilor/abaterilor susţin că asemenea cazuri au avut loc deseori şi 60% – rareori.

 Propuneri/sugestii ale APC  privind activitatea CCRM

Respondenţii au venit cu o serie de propuneri, solicitând o mai mare atenţie a auditorilor la explicaţiile entităților auditate; discutarea în comun cu APC despre abaterile tipice identificate în timpul auditurilor; diseminarea bunelor practici de implementare a recomandărilor; excluderea dublărilor în raportarea la Cancelaria de Stat şi CCRM despre implementarea recomandărilor; dezvoltarea continuă a abilităţilor de utilizare a SIA „Audit CCRM”.

RECOMANDĂRI: 

• Luarea în consideraţie de către CCRM şi CS a opiniilor/sugestiilor APC expuse în cadrul sondajului, inclusiv pentru a facilita procesul de monitorizare și raportare a implementării recomandărilor Curţii;
• Creşterea calităţii recomandărilor  de audit: evitarea formulărilor vagi şi complexe, specificarea măsurilor concrete care urmează a fi realizate;
• Simplificarea procesului de raportare a entităţilor auditate la adresa CS, sincronizarea lui cu uzanțele CCRM în vederea reducerii manoperei entităților publice;
• Susţinerea de către CS și CCRM a schimbului de experienţă între entităţile publice la subiectul implementării recomandărilor CCRM, promovarea bunelor practici;
• Plasarea pe pagina web a CS a documentelor ce țin de comunicarea APC cu CCRM și CS, precum și raportarea despre implementarea recomandărilor (în speţă, Dispoziţia Prim ministrului nr. 39/2020, Ghidul privind monitorizarea, evaluarea şi acordarea suportului metodologic în implementarea recomandărilor Curţii);
• Elaborarea şi aplicarea unor reguli interne de comunicare cu auditorii CCRM de către entităţile publice care nu dispun de asemenea reguli, remiterea acestor documente entităților din subordine pentru informare;
• Publicarea pe paginile web ale entităţilor publice a informațiilor despre măsurile întreprinse în vederea implementării recomandărilor CCRM, cu eventuala redirecţionare la pagina web a Curții;
• Supravegherea continuă a respectării normelor etice de către auditorii CCRM, implicit a exigenţelor ce ţin integritate, confidenţialitate a informaţiilor, atitudine respectuoasă faţă de angajaţii entităţilor auditate;
• Examinarea de către CCRM a posibilității de a asigura accesul la datele din ”cabinetul personal” al APC pentru entitățile din subordinea acestora, precum și pentru alte autorități publice, vizate concomitent în realizarea recomandărilor Curții; 
• Continuarea instruirii reprezentanţilor APC şi entităţilor din subordine cu funcţionalităţile  SIA ”Audit CCRM” şi crearea abilităţilor de utilizare a acestui sistem.

Mai multe constatări și recomandări, vedeți în NOTA INFORMATIVĂ (limba română)

INFORMATIVE NOTE (Engleză)

Aici găsiți Studiul integral:

Evenimentul s-a desfășurat în proiectul „Mobilizarea societăţii civile pentru monitorizarea şi sesizarea asupra integrităţii instituţiilor statului şi activităţilor anticorupţie în Moldova” implementat de Transparency International – Moldova cu suportul Secţiei Justiţie Penală şi Aplicare a Legii a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Chişinău. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia donatorului.    

Autoritățile recunosc importanța investigațiilor jurnalistice bine documentate pentru inițierea controalelor și a cauzelor penale iar în Strategia națională de integritate și anticorupție pentru perioada 2017-2020, anchetele realizate de jurnaliști sunt fixate ca unul din indicatorii de rezultat la dezvăluirea beneficiarilor efectivi ai concesionărilor, privatizărilor și achizițiilor publice ilegale. Cu toate acestea, experții constată o eficiență redusă a controalelor și un număr mic de sancțiuni aplicate persoanelor despre care au relatat jurnaliștii în investigații. Acestea și alte constatări relevante se conțin în studiul „Reacția autorităților la investigațiile jurnalistice pe teme de integritate și corupție”, realizat de Asociația Presei Independente (API) și Transparency International (TI) – Moldova, prezentat public în cadrul unei mese rotunde miercuri, 1 noiembrie 2023.

La deschiderea evenimentului au adresat cuvinte de salut Janine Baudach, directoare de proiect, Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ) în Republica Moldova, Kevin Laningan, consilier juridic superior și Andrei Țurcan, coordonator de programe juridice în Secția Justiție Penală şi Aplicarea Legii a Ambasadei SUA, Lilia Zaharia-Cravcenco, directoare TI – Moldova. Vorbitorii au menționat rolul jurnaliștilor de investigație la dezvăluirea cazurilor de corupție și a lipsei de integritate a unor persoane cu funcții publice. La fel, au făcut apel la conjugarea eforturilor ONG-urilor anticorupție, a jurnaliștilor de investigație, instituțiilor statului și donatorilor pentru consolidarea statului de drept în Republica Moldova.

Autorii studiului – jurnaliștii de investigație Viorica Zaharia și Victor Moșneag, au prezentat metodologia și rezultatele cercetării. Ei au menționat că din cele peste 100 de materiale jurnalistice analizate inițial, au fost selectate doar 38 de investigații jurnalistice publicate în perioada ianuarie 2021 – iulie 2023, care întrunesc atât criteriile tematice, cât și cele profesionale. „Ne-am propus să analizăm dacă organele de drept într-adevăr iau în calcul investigațiile jurnalistice și pornesc propriile anchete, dar să vedem și finalitatea acestora. Astfel, din cele 38 de investigații analizate, s-a reacționat în mai mult de jumătate din cazuri (22), doar că ulterior, în 13 cazuri ancheta sau controlul pornit a fost sistat. Cu alte cuvinte, a fost o reacție și un anumit impact pe termen scurt, însă pe termen lung lucrurile nu s-au schimbat și nu există o finalitate”, a menționat Viorica Zaharia.

În calitate de exemplu a fost prezentat cazul lui Ghenadie Tanas, fost șef de direcție la Centrul Național Anticorupție, trimis recent în judecată pe mai multe capete de acuzare, vizat pentru prima dată într-o investigație jurnalistică din anul 2017. După acea investigație, organele de drept au afirmat că în acțiunile lui Tanas nu sunt elemente constitutive de încălcare a legislației. „Abia în 2021, după ce despre el s-a discutat în Parlament, iar ulterior a fost publicat un alt articol, organele de drept au reacționat altfel, l-au reținut, investigat și trimis în judecată. E un caz care arată că se acționează discreționar”, a spus Victor Moșneag. El s-a referit și la accesul problematic la informații: „De multe ori am solicitat informații în mod repetat, deoarece în primul răspuns erau inexactități sau nu se regăseau informații cu privire la dosarele despre care știam sigur că au fost pornite controale. O altă problemă este că unele autorități au răspuns la solicitările de informații pentru acest studiu cu încălcarea termenului stabilit de lege, iar acesta e un lucru trist”. Autorii studiului au mai constatat că nu există o bază de date automatizată care ar integra informațiile despre persoanele figurante în procese sau dosare penale.

O altă autoare a studiului, Mariana Kalughin, expertă TI-Moldova, a evaluat finalitatea actelor de constatare a conflictelor de interese, emise de către Autoritatea Națională de Integritate (ANI), în special a controalelor pornite în baza informațiilor din mass-media. „În șapte ani, doar 10 acte emise/adoptate/încheiate cu încălcarea regimului conflictelor de interese au fost constatate ca lovite de nulitate absolută și anulate prin hotărâre judecătorească, la cererea ANI. După constatarea încălcării regimului conflictelor de interese, 77 de persoane au fost decăzute din dreptul de a exercita funcții publice pentru o perioadă de 3 ani, iar 73 de persoane au fost sancționate contravențional. Până în prezent, nu a fost emisă nicio sentință definitivă și irevocabilă pentru exercitarea atribuțiilor în sectorul public în situație de conflict de interese. De asemenea, nu există hotărâri judecătorești prin care, la cererea ANI, s-ar fi dispus încasarea în folosul statului a prejudiciilor cauzate și beneficiilor obținute urmare a actelor și deciziilor luate cu încălcarea regimului conflictelor de interese”, a spus experta. În opinia ei, aceste rezultate foarte modeste indică asupra eficienței scăzute a ANI și relevă faptul că în țara noastră principiul integrității în funcția publică nu este respectat.

Autorii studiului au prezentat un set de recomandări pentru instituțiile anticorupție, ONG-uri și jurnaliștii de investigație, iar apoi a avut loc un schimb de opinii despre necesitatea amplificării impactului investigațiilor jurnalistice în lupta cu corupția. Alina Munteanu, inspectoare de integritate la ANI, a explicat motivele creșterii ratei de refuz de inițiere a controalelor în cazul unor presupuse conflicte de interese, semnalate de mass-media. Ea a menționat că, după modificările în legislație, inspectorii de integritate nu pot verifica cazurile mai vechi de 3 ani, iar termenele de verificare prealabilă au fost extinse de la 15 la 30 zile, ceea ce le permite inspectorilor să adune mai multe informații probatorii și să ia o decizie corectă. La rândul său, Sergiu Doina, inspector de investigație la Centrul Național Anticorupție (CNA), a explicat de ce unii angajați CNA continuă să activeze chiar dacă au fost vizați în investigațiile jurnalistice, menționând că în fiecare caz este nevoie de dovezi suplimentare pentru a fi luate măsuri legale de sancționare sau pentru a intenta procese penale. Pentru a garanta reacția după publicarea investigațiilor jurnalistice, el i-a îndemnat pe autori să transmită demersuri către instituțiile anticorupție și să ceară informații despre inițierea controalelor și rezultatele acestora. Reprezentanții ANI, ai CNA și ai Procuraturii Anticorupție, prezenți la masa rotundă, au dat asigurări că se autosesizează după publicarea investigațiilor jurnalistice bine documentate.

La finalul evenimentului, Petru Macovei, directorul executiv al API, a menționat că este al patrulea studiu la această temă, elaborat de API, iar concluziile sunt departe de așteptări. Astfel, lipsește finalitatea acțiunilor întreprinse de organele de anchetă după publicarea investigațiilor jurnalistice de rezonanță, persoanele vizate de cele mai multe ori nu sunt sancționate în general sau sancțiunile sunt modice. În continuare este problematică comunicarea între jurnaliști și instituțiile de drept, ceea ce îngreunează activitatea profesioniștilor media. „Doar după soluționarea acestor probleme vom putea vorbi despre un efort comun în lupta împotriva corupției și o eficiență mai mare a acestor activități”, a conchis P. Macovei.

Înregistrarea video de la masa rotundă poate fi accesată AICI

Studiul „Reacția autorităților la investigațiile jurnalistice pe teme de integritate și corupție”

Studiul a fost realizat în cadrul proiectelor:

• „Consolidarea Statului de Drept și a Mecanismelor Anticorupție în Republica Moldova” este cofinanțat de Uniunea Europeană, Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (BMZ) și implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ). Parteneri ai proiectului în Chișinău sunt Asociația Presei Independente (API) și Centrul de Investigații Jurnalistice (CIJM), care implementează proiectul „Consolidarea unei rețele de jurnaliști de investigație în Republica Moldova și creșterea capacității acestora de a investiga cazurile de corupție”;
• „Mobilizarea societății civile pentru monitorizarea şi sesizarea asupra integrității instituțiilor statului şi activităților anticorupție în Moldova” implementat de Transparency International – Moldova cu suportul Secției Justiție Penală şi Aplicare a Legii a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Chișinău.

Sursa: API

Oportunitatea înființării instanțelor judecătorești specializate anticorupție trebuie examinată suplimentar

Informații generale despre inițiativa legislativă

În iunie 2023, Președintele Republicii Moldova a anunțat inițierea elaborării unui proiect de lege, prin care s-ar urmări înființarea unui Tribunal Anticorupție cu sediu în municipiul Chișinău (instanță de fond) și a unui Colegiu anticorupție în cadrul Curții de Apel Chișinău (instanță de apel), ce ar examina cauzele aferente competențelor Procuraturii Anticorupție (PA) și Autorității Naționale de Integritate (ANI)

Potrivit conceptului proiectului de lege, Tribunalul Anticorupție va număra până la 15 judecători, selectați prin concurs de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și numiți de către Președintele Republicii pentru un mandat de 5 ani. În scop de selecție, CSM va fi investit cu împuterniciri suplimentare de verificare a candidaților, criterii de selecție servind:

• experiența de judecător, inclusiv într-o țară din străinătate (eventual – altă experiență relevantă);
• reputație ireproșabilă;
• anumite calități profesionale.

Pentru selecția și evaluarea candidaților, CSM ar putea institui o comisie specială, care ar fi asistată de către Secretariatul CSM și care ar activa în baza unui regulament aprobat de către CSM.

Concluzii și recomandări

Nu există standarde internaționale care ar obliga Republica Moldova să înființeze instanțe judecătorești specializate anticorupție. Fiecare stat deține discreția să-și asigure un cadru instituțional anticorupție cât mai potrivit specificului național. În acest exercițiu autoritățile trebuie să fie responsabile și să evite reforme nefundamentate și nejustificate. Inițiativa prezidențială necesită a fi justificată suplimentar, oportunitatea înființării instanțelor judecătorești specializate anticorupție fiind îndoielnică.

Platforma de dialog și participare civică în procesul decizional al Parlamentului

Recent, prin Hotărârea Parlamentului nr. 149/2023, a fost aprobată crearea Platformei de dialog și participare civică la procesul decizional al Parlamentului.

Platforma substituie Concepția privind cooperarea dintre Parlament și societatea civilă, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 373/2005.

Documentul are drept scop declarat încurajarea inițiativelor civice și eficientizarea aportului participativ al părților interesate la procesul decizional, astfel contribuind la asigurarea transparenței și creșterea credibilității acestuia.

Platforma definește principiile, misiunea, obiectivele, drepturile și obligațiunile, precum și formele de participare civică la procesul decizional al Parlamentului.

Platforma ar fi mai utilă, dacă ar veni cu reguli speciale, aplicabile deputaților/Parlamentului și care ar viza, pornind de la structura Legii nr. 239/2008:

• transparența procesului de elaborare a deciziilor;
• transparența procesului de adoptare a deciziilor.

Cu referire la transparența procesului de elaborare a deciziilor, ar fi important de stabilit reguli speciale în partea ce ține de asigurarea transparenței la toate etapele, așa cum acestea sunt concepute în art. 8 din Legea nr. 239/2008, și anume:

• informarea publicului referitor la inițierea elaborării deciziei – ar fi necesare norme ce țin de inițierea de către deputați a inițiativelor legislative;
• punerea la dispoziția părților interesate a proiectului de decizie și a materialelor aferente acestuia – ar fi necesare norme ce țin de conținutul dosarului proiectului de act normativ și disponibilitatea acestuia pe pagina web oficială a Parlamentului;
• consultarea –  pornind de la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 239/2008, ar fi necesare reguli aplicabile tuturor modalităților de consultare a părților interesate: dezbateri publice, audieri publice, sondaj de opinie, referendum, solicitarea opiniilor experților în domeniu, crearea grupurilor de lucru permanente sau ad-hoc cu participarea reprezentanților societății civile;
• examinarea recomandărilor –  ar fi necesare reguli din perspectiva specificului procesului parlamentar, inclusiv obligativitatea consemnării în sinteza recomandărilor și obiecțiilor a recomandărilor părților interesate și argumentelor pentru care acestea au fost respinse și au rămas nepreluate prin amendamente din partea deputaților;
• informarea publicului referitor la deciziile adoptate – ar fi necesare reguli privind actualizarea, în timp util, a informațiilor privind parcursul unui proiect de act normativ, în special disponibilitatea versiunilor proiectului întocmite pentru dezbateri parlamentare în lecturile ulterioare.

În partea ce ține de transparența procesului de adoptare a deciziilor, ar fi importante, în special, norme care ar concretiza regulile de adoptare a actelor normative în regim de urgență.

• Modalitățile de consultare/cooperare

Potrivit Platformei, se instituționalizează câteva modalități de consultare/cooperare, și anume:

• audierile parlamentare;
• consiliile de experți și grupurile de lucru;
• conferința anuală;
• memorandumul de cooperare.

Ar fi de recomandat revizuirea modalităților de consultare/cooperare propuse prin Platformă astfel încât să corespundă modalităților stabilite prin art. 11 alin. (1) în sensul art. 2 din Legea nr. 239/2008, acestea fiind:

• dezbaterile publice;
• audierile publice;
• sondajul de opinie;
• referendumul;
• solicitarea opiniilor experţilor în domeniu;
• crearea grupurilor de lucru permanente sau ad-hoc cu participarea reprezentanţilor societăţii civile.

Proiectul de lege privind avertizorii de integritate ar putea să nu eficientizeze mecanismul avertizării

Proiectul de lege privind avertizorii de integritate a fost înaintat cu titlu de inițiativă legislativă de către Guvern, autor nemijlocit fiind Ministerul Justiției.

Potrivit Notei informative, Proiectul este impus, în special, de necesitatea: executării angajamentelor asumate, în special prin Planul de acțiuni pentru implementarea măsurilor propuse de către Comisia Europeană în Avizul său privind cererea de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, aprobat de către Comisia Națională pentru Integrarea Europeană pe data de 4 august 2022; armonizării cadrului normativ național cu prevederile Directivei Uniunii Europene (UE)2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii; tratării deficiențelor normative identificate în Legea nr. 122/2018 privind avertizorii de integritate.

Proiectul necesită a fi completat cu norme care ar clarifica:

• statutul facilitatorului;
• mecanismul de supraveghere și control al respectării prevederilor. Ar fi important de concretizat autoritatea care va veghea asupra implementării prevederilor, inclusiv prin colectarea și generalizarea statisticilor.

Activitatea autorităților anticorupție degradează în lipsa unui mecanism eficient de responsabilizare instituțională: cazul Autorității Naționale de Integritate

Contextul general

În conformitate cu Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate (în continuare – Legea nr. 132/2016), Autoritatea Națională de Integritate (în continuare – ANI) trebuie să prezinte anual, până la data de 31 martie, în plenul Parlamentului raportul său de activitate. Atribuția revine nemijlocit președintelui ANI, după aprobarea, până la 25 martie, a raportului de către Consiliul de integritate (în continuare – CI).

Întocmirea, publicarea, prezentarea și examinarea rapoartelor anuale de activitate este unul din instrumentele care ar trebui să asigure responsabilizarea instituțională a ANI. În acest sens, actualul mecanism nu reușește să-și demonstreze eficiența.

Concluzii și recomandări

Rapoartele anuale ale ANI rămân inutile atât timp cât autoritățile nu monitorizează, constant și obiectiv, dinamica principalilor indicatori de performanță instituțională, cum ar fi:

• numărul declarațiilor depuse în total și ponderea declarațiilor depuse repetat;
• numărul declarațiilor depuse în total și ponderea declarațiilor verificate;
• numărul proceselor-verbale privind controlul și rata de refuz în inițierea controlului;
• numărul actelor de constatare și rata de clasare a controlului;
• numărul încălcărilor constatate în funcție de regimul juridic vizat;
• statutul persoanelor în privința cărora s-au constatat încălcări;
• numărul proceselor-verbale contravenționale și valoarea totală a amenzilor aplicate;
• numărul cazurilor în care s-a constatat și s-a confiscat averea nejustificată;
• numărul persoanelor în privința cărora s-a aplicat interdicția de a exercita o funcție publică (funcție de demnitate publică) pentru o perioadă de 3 ani;
• numărul hotărârilor judecătorești irevocabile emise pe cauze și ponderea celor emise în defavoarea ANI;
• resursele alocate: buget și resurse umane.

Transparency International-Moldova continuă informarea autorităților publice și reprezentanților societății civile despre deosebirile dintre noțiunile de solicitare de informații și petițe, a căror confundare generează întârzieri nejustificate la furnizarea informației de interes public. La întâlnirile din orașul Căușeni și municipiul Bălți juristul Sergiu Bozianu, expert în domeniul protecției datelor cu caracter personal, a îndemnat reprezentanțiii societății civile să fie insistenți și să ceară informații de interes public, iar reprezentanților autorităților – să furnizeze răspunsuri rapide și clare și să nu lase loc de interpretări.

La discuția publică din sud-estul țării, desfășurată la 28 februarie 2023 la Primăria orașului Căușeni, au participat  circa 30 de funcționari publici dar și reprezentanți ai societății civile din satele Căinari, Ursoaia, Hagimus, Opaci, Grigorievca și Coșcalia.

Sergiu Bozianu le-a spus participanților că odată cu abrogarea Legii cu privire la petiționare și intrarea în vigoare a Codului administrativ, s-a lansat o serie de interpretări și neînțelegeri asupra unor prevederi ale Legii cu privire la accesul la informație: unii funcționari publici califică solicitările de acces la informații drept petiții. „Răspunsul la o cerere de acces la informație trebuie furnizat în maxim 15 zile lucrătoare, cu posibilitatea prelungirii acestui termen cu 5 zile lucrătoare, cu informarea prealabilă a solicitantului. În schimb, petiția trebuie soluționată în termen de 30 de zile (calendaristice), cu posibilitatea prelungirii cu încă 15 zile (maxim până la 90 de zile), cu informarea petiționarului”.

Vera Ciuchitu, activistă civică din Căușeni, a menționat că astfel de discuții, la care participă atât reprezentanții societății civile care sunt cei care solicită informații, cât și autoritățile publice, sunt foarte utile:  „Este foarte important ca astfel de discuții să fie organizate în cât mai multe localități și cu mai multe subiecte abordate, fiind aduse exemple practice de la experții care au analizat atât solicitări de informații, cât și răspunsuri”, a precizat activista.

Solicitantul nu este obligat să își justifice interesul pentru informaţiile oficiale solicitate

O discuție similară a avut loc și în incinta Primăriei municipiului Bălți la 16 martie 2023. Expertul Sergiu Bozianu le-a spus celor circa 50 de participanți că, în unele cazuri, autoritățile publice le cer solicitanților de informații să își justifice cererea de acces la informații, acțiune ce constituie o abatere.  „Dreptul de acces la informație presupune informarea publicului de către stat. Statul este reprezentat de angajații din instituțiile publice. Solicitantul este absolvit de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile oficiale solicitate. Cu cât este mai înaltă poziția persoanei, interesul pentru această persoană este mai mare. Când vorbim de un prim ministru și un alt funcționar public, desigur că interesul pentru premier e mai mare”, a mai adăugat expertul.

Participanții la discuție au adresat diverse întrebări, în special legate de relațiile autorităților publice cu mass-media. Cristina Craevscaia-Derenova, consilieră municipală, a spus că, de multe ori, portaluri care se dau drept resurse informative independente, dar care ar fi afiliate politic, solicită informații de interes public, apoi denaturează și trunchiază răspunsurile, scoțând din context informația furnizată. „Ne confruntăm și aici cu problema fake-news-urilor, iar când așa-zisele surse independente publică o informație rău-intenționată, autoritățile publice nu știu cum să reacționeze. Am apelat de câteva ori și la poliție, dar e mai greu”, susține consiliera.

Lilia Zaharia-Cravcenco, directoarea Transparency International-Moldova, a precizat că în astfel de cazuri autoritățile publice pot sesiza Consiliul de Presă din Moldova, care va analiza conținutul materialului jurnalistic și va constata dacă sursa media a încălcat sau nu Codul Deontologic al jurnalistului. Ea le-a recomandat autorităților să furnizeze informațiile cât de repede pot, să nu tărăgăneze expedierea răspunsurilor.

Directoarea TI-Moldova a mai spus că, din practica sa anterioară de jurnalistă, unele autorităţi pun la dispoziția solicitanţilor doar informaţiile oficiale, în baza unei cereri scrise sau în format electronic, cu aplicarea semnăturii digitale, chiar dacă legea prevede expres că cererea de acces la informaţie poate fi înaintată și verbal sau prin e-mail. Ea a conchis că această confuzie creată de autorități îngreunează munca jurnaliștilor, care au nevoie de informații într-un termen scurt, având de suferit într-un final cetățeanul, care este consumator de media.

TI-Moldova

Discuțiile au fost organizate în cadrul proiectului „Mobilizarea societăţii civile pentru monitorizarea şi sesizarea asupra integrităţii instituţiilor statului şi activităţilor anticorupţie în Moldova” implementat de Transparency International – Moldova cu suportul Secţiei Justiţie Penală şi Aplicare a Legii a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Chişinău.

Ridicarea imunității deputaților – între lege și practică

Proiectul de lege pentru modificarea art. 70 din Constituție și avizul Curții Constituționale

La 14 februarie 2023, Curtea Constituțională a adoptat avizul la Proiectul de lege pentru modificarea art. 70 din Constituție (Imunitatea deputatului).[1] La originea cauzei s-a aflat solicitarea depusă de către 34 de deputați la 9 decembrie 2022.

[Avizul Curții Constituționale nr. 1/2023 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 din Constituție (imunitatea deputatului) (sesizarea nr. 211c/2022), Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 57-60, art. 37.

Ce-i de făcut?

Pornind de la actuala redacție a art. 70 alin. (3) din Constituție, în cazul mai multor infracțiuni de corupție, care, în buna lor parte, sunt infracțiuni flagrante, nu este necesară încuviințarea Parlamentului pentru reținerea, arestarea și percheziționarea deputatului. Astfel, implementarea recomandării GRECO în partea ce ține de imunitatea deputaților nu neapărat solicită modificări constituționale. GRECO insistă nu asupra excluderii regimului de imunități acordat deputaților, ci asupra necesității dezvoltării unor linii directorii și criterii, clare și obiective, care ar ghida procedurile parlamentare și deciziile privind ridicarea imunității. Acestea ar trebui să precizeze că parlamentarii nu trebuie să examineze fondul cauzei și că imunitatea trebuie interpretată și aplicată restrictiv. De altfel, acest lucru este esențial în cazul unei decizii privind încuviințarea trimiterii în judecată. Trimiterea în judecată este mai mult decât o măsură de constrângere. Prin această decizie, de fapt, se decide perspectiva nemijlocită a dosarului, finalizându-se urmărirea penală pe caz.